Fetițe norocite ce soarta vă zîmbește

De cînd erați în leagăn; pre care vă iubește

Aceia ce iubiți!

Rugați părinții voștri, rugați-i să nu bată,

Să nu muncească astfel pre sărăcuța fată

De tați nenorociți!

Ea e de vîrsta voastră, – ca voi de frumușică, –

I-e drag și ei pe lume! Și nimului nu strică

Cînd va a întîlni p-acela ce-o iubește!

Ea nu știe să-i scrie,

Să-i însemneze ora pe cînd poate să vie, –

Îl va cînd va veni.

Căci nici el nu e liber cînd a voi s-o vază;

Cu mare grijă vine, cu frică și cu pază;

E rob ș-are stăpîn.

De n-a ieși la dînsul atuncea cînd o vede.

El tare se mînie, și nicidecum n-o crede

C-are stăpîn păgîn.

Ea nu are saloane, ea nu are mijloace,

Teatruri, să s-arate aceluia ce-o place,

Concerturi și plimbări.

Să iasă pînă-n poartă i-e toată fericirea;

Să n-o vază stăpînii i-e toată norocirea,

Cînd ia îmbrățișări.