O țigancă cu pruncul său la statua libertății în București

Uite, maică, și surîde,

Uite, fiul meu iubit!

Rîzi, că ziua ți-e senină,

Rîzi, că viața îți e lină!

De stăpîni, cu bici de gîde,

Nu, tu nu-i fi chinuit!

Du la gură și sărută

Ast bilet, ast sînt odor

Ce-ți dă drepturi și dreptatea!

Fașa ta e Libertatea;

Curcubeu de zi plăcută

E stindardul tricolor.

O, Doamne! liber, oară,

Liber este fiul meu?

N-a să simță el robia,

N-a să simță tirania,

Viața tristă și amară,

Viața care-am trăit eu?

Vezi tu, maică, ce icoană!

Așa este Dumnezeu.

Asta-i sînta Libertate

Stînd și dînd la toți dreptate!

Pe tirani i-a pus pe goană,

Ne-a spart lanț și jugul greu.

Jură-i, maic-,a ta guriță

P-ast stindard, pe sînul meu:

C-o s-o aperi tu la mare,

C-o să-i fii un reazem tare,

Să-i dai viață și credință,

C-o să-ți fie Dumnezeu!

Patria, în libertate,

Ce te face cetățean,

O să vază al tău sînge

Că ți-l verși, cînd s-o atinge

Legea ei ce dă dreptate,

Ca un nobil pămîntean.

Jur eu astăzi pentru tine,

Jur eu, maică,-n locul tău!

Jurăimîntu-mi fie-ți Crezul!

Asta fie-ți tot botezul

Ce te duce-n cer la bine,

Ce te mîntuie de rău!

Jur să aibi recunoștință

Către frații tăi români,

Ce te scot azi din robie,

Te primesc 'n a lor frăție;

Uit-a noastră umilință,

C-am fost vite la stăpîni.

Să trăiască România

Ce ne ia în sînul ei!

Noi, ce nu eram în lege,

Din fii liberi nu ne-alege;

C-a ucis de veci robia

Și cumpliții farisei!

Share on Twitter Share on Facebook