Izvor de viață nouă și demn d-orice cîntare,

De unde-ți vine cursul cu astă fierbîntare,

Lichidul gumvital?

Pucioasă, fier ce-mprimă în marmură calaiul,

Prelins din Etna este, sau Ecla-ți ține traiul,

Ce ocne de metal?

Prin unda-ți cea fierbinte, re-ntorci tu oari din viață?

Re-ntorci puteri „din moarte?

A bătrîneții gheață

Vii tu a re-ncălzi? Ești ramură din focul ce totul cîrmuiește?

De unde-ți iei puterea?

Ce soare te-ncălzește? Ce mînă te porni?

Pe frigul lui Aheron, de care tot se teme,

Aduni scîntei din viața ce moartea fără vreme

Și tineri neboliți O las trecînd la iaduri?

Ești poarta-eternității

La care vine omul să lege firul vieții

Cu vieți din cei pieriți?

Nici Baia, nici Abano, ce unda-i șerpuiește

În șoptă-armonioasă și pacinic prăvălește

Timavul liniștit, nu au a ta putere.

Nici chiar acea fîntînă

Ce-n Rinul lin își varsă prea lăudată vînă,

Unde Corol s-a mărit.

Cînd unda ta cea caldă, în colcăiri spumate,

La obîrșie-ți fierbe cristaluri colorate

Și-ntinde curcubeu,

Întocmai ca-ntr-acela ce curmă vijelia,

Bolnavu-n el privește speranța, bucuria

Și chiar pe Dumnezeu.

Puternice părinte! În orișice schimbare

Pe globul ăsta-i face, păstreaz-a ei izvoare

A nu și le slei!

Curgi, curgi fîntînă lină cît va ținea tăria!

L-a viața-ne cea scurtă, mai dă din vecinicia

Ce ceru-ți dărui!

Bătrînului cel gîrbov, ce-n cale șovăiește,

Mai dă-i din nou viață și sîngele-ncălzește,

Și fă-l a mai trăi!

Fecioarei ofilite ce patima o stinge,

Mai dă-i vioiciunea, și fă cîți te-or atinge

Puteri a dobîndi!