Pălit de o durere adîncă, nempăcată,

Pe care-o dă speranța cînd este înșelată,

Greșită-ntr-al său plan,

Se dobora pe fiare, flămînd, în baionete,

Cu mădulări rănite, cu coatele-ntre spete,

Un biet uitat țigan!

Se clătina de boală, de crudă disperare.

Cînd hotărîrea morții citiră-n adunare,

Suflarea-i se curmă.

Copii, soție, mumă deloc i se iviră.

Se-mpletici să cază; da-n spăngi îl sprijiniră

Și iar se întremă.