Zdrobită geme inima-n mine

Zdrobită geme inima-n mine;

În flăcări, chinuri arz ne-ncetat;

Viața-mi toată o am în tine,

Dar tu de mine te-ai depărtat.

Ești tu o fee? Ești zeitate?

Sau, ca iubirea, vii a-ncălzi

Un suflet rece ce nu mai bate,

În noaptea urii din zi cu zi?

De ești aproape, pieptu-mi palpită;

De ești de față, eu mă uimesc;

La glasu-ți mintea îmi e răpită;

Dar mi-ești străină, și mă-ngrozesc...

Deștept, în somnu-mi chipu-ți e-n mine;

Mă uit la lume, și, ca străin,

Reviu în sine-mi, trăiesc în tine,

Le las pe toate, de tine plin.

Ființa-mi toată ție-ți urmează,

Căci eu sunt umbră corpului tău;

A ta, ca spirit, mă înviază,

Căci tu ești suflet corpului meu.

Share on Twitter Share on Facebook