LA CLUBUL DECAVAŢILOR

— Ce ai, Petrică?

—.

— N-auzi mă, te-ntreb ce ai?

— Lasă-mă, nu mă otrăvi şi tu că-s destul de amărât.

— Te-a supărat cineva?

— Da, mă.

— Cine?

— Dobitocul ăla.

— Nae?

— Nu.

— Mitică?

— Aş. Mitică e băiat bun.

— Aurică?

— Ăla mă, ăla, de unde ştii?

— Mi-am închipuit. Ce ţi-a spus?

— Să nu stau lângă el, că-i aduc ghinion, auzi.

— Te-ai sculat?

— Ce-s prost. Un idiot.

— Ce, tu acu-l ştii?

— Auzi mă, hal de om!

— Ce te miră, mă, ăla e un dobitoc.

— Cum să nu te miri, mă, azi când s-a trecut Atlanticul în aeroplan, să mai creadă cineva în mofturi d-astea.

— Nu ştiu, mă, eu, ai văzut, pierd, câştig, mi-e indiferent, n-am cabule. Unii, da, văd că se ţin; să nu stea cineva picior peste picior.

— Nici mie nu-mi place.

— Ori să nu moţăie lângă tine.

— Bine, asta da, e adevărat.

— Eu nu. Uite că vine Cotoiul. Am să-l fac un ecarte. Joci un ecarte, Cotoiule?

— Pe-o sută de lei.

— Pe-o sută.

— Cinci partide obligatorii.

— În orice caz, ultima se anunţă.

— Pot să stau lângă tine?

— Stai, mă Petrică, stai cât vrei, nu ţi-am spus? N-am nici un fel de cabulă. Ştii ce nu-mi place mie? Să nu te plimbi la spatele meu, încolo poţi să dormi, poţi să fluieri, poţi să te şi. Dacă vrei, nu-mi pasă. Ai văzut ce partidă am pierdut?

— Ş-aveai patru înainte.

— Să ştii că mă curăţ. Eu când pierd partida întâia, mă curăţ. Ai să vezi. Băiete, ia ceaşca d-aici. Te pomeneşti că aia e cu ghinion. Cine le face? Fă-le. Ai întors popa. Nu face nimic. Cărţi.

— Nu dau.

— Am pierdut-o şi p-asta.

— Eu plec.

— Stai, mă Petrică, parcă tu eşti de vină, când e ghinion, e ghinion. Cărţi.

— Popa şi punctul.

— Ai văzut, trei partizi la rând, una după alta.

— Mă duc, mă, poate că eu sunt ghinionul.

— Dacă pleci, mă supăr. Fă-le, domnule. Cărţi! Nu dai? Mă aşteptam. Scrie-ţi punctul. Eu le fac. Petrică, nu te supăra, ia cotul după masă. Nu, stai, nu te deranja, numai ia cotul puţin. Ce, iar ai popa, ptiu! Scoal'. Fugi, Petrică, că m-ai uscat.

— Eu?

— Vezi că pierd patru partide în şir, scoală. Ce mai aştepţi, mai simte-te şi tu.

— Eu, mă?