Aşa e piesa

Comedie în trei tablouri.

Regimentul X de infanterie a primit, pentru educaţiune şi întreţinere, cincizeci de copii, orfani de război.

Într-o zi i-a numărat, a doua zi i-a tuns, a treia zi i-a numărat din nou, şi după împlinirea acestor rituri seculare, urma să primească o pâine la doi.

După câtva timp, maiorul ajutor, întâlnind prin curte pe ofiţerul cu aprovizionarea, însărcinat cu creşterea lor, l-a întrebat, scârbit ca de o pacoste:

— Cine să-i îngrijească, cine să-i îmbrace, cine să-i spele.

— M-am gândit eu la asta. Am angajat o spălătoreasă faină.

— Parol?

— Spală admirabil.

— Ce spui?

— Ştie şi prăjituri.

— Bravo, Floriene! S-o trimiţi, mă rog ţie, din când în când şi pe la mine. Şi mai ia un om.

Tabloul [al] II-lea

— Ce caută femeia aia?

— E madama de la copii, domnule colonel.

— Aţi găsit?

— Faină! Eu am adus-o. Spală admirabil.

— Taaci!

— Ştie şi prăjituri. Nemţoaică, ce mai una-alta!

— Ia cheam-o încoace.

— Carolina!

— Kuss die Hand.15

— Gut morgen. Dă-te mai aproape. Zi zin ku? 16.

— Was? Kochin, bitt schon17. Bocterese.

— Înţeleg, înţeleg. Da (frecând rufe imaginare:) spălat, nuin?

— O, ja, bitt' schon.18

— Gutten?

— Gut.

— Auzi, că-i faină. Trimite-o la mine degrabă. Şi mai dă-le un om.

(Depărtându-se împreună.)

Maiorul: Nu ştiam că vorbiţi aşa bine nemţeşte.

Colonelul (modest): Da, o rup binişor.

Tabloul [al] III-lea

— Bine, colonele, mi s-a raportat că ai râioşi în regiment. Se poate? Şi mai cu seamă copiii, care este pentru noi o moştenire sfântă!

— Domnule general, vă spun drept, eu singur nu ştiu ce să mai zic. Îi îngrijesc destul, da. Ştiţi dumneavoastră, cei şapte ani. Până i-om da pe brazdă. Mă ocup personal. Le-am tocmit o spălătoreasă faină.

— Natural, frate, aşa trebuie.

— A găsit-o nevastă-mea, că se interesează şi ea. Spală admirabil. O nemţoaică. Şi calcă, domnule general.

— Adevărat?

— Face nişte prăjituri!

— Bune?

— Splendide!

— Da de gătit ştie? Că ăsta-i principalu.

— Dumnezeieşte! Dacă nevasta, care-i gospodină.

— Fain! Trimite-o la mine, monşer. Să plece imediat. Şi daţi oameni de ajuns. Nu-i lăsaţi de capul lor, că e mici.