Cum sunt ei Select-Club

— Viu interesat:) Ce-ai făcut la pocher, Nae?

— Nepăsător:) Am ciupit ceva.

— Vesel:) Bravo! Mult?

— Neglijent:) Vreo nouă sute.

— Îngrijat:) Te aşezi la şămen?

— Superior:) Aş!

— Convins:) Foarte cuminte! Dă-mi şi mie trei poli. La joc nu ţi-aş fi cerut. Ştii. De ghinion.

— Scurt:) N-am.

— Repede:) Dă-mi. Că m-am curăţat de o mie de lei şi poate mă refac.

— Retras în găoace:) M-am jurat că nu mai dau la nimeni.

— Scai:) Dă-mi de cabulă. Că tu eşti norocos.

— Nu. Monşer. La o nevoie. Unui pinten. Dar ca să joci.

— Slăbind:) Atunci dă-mi doi poli să mă duc acasă.

— Logic:) Ce să te mai duci acasă după ce te-ai curăţat?

— Confidenţial:) Dă-mi, zău. M-aşteaptă nevasta s-o duc la cinematograf. Pe onoarea mea. Să fie al dracului cin' te minte!

— Sever:) Nu. N-ai idee cât îmi pare de bine când vă curăţaţi tu şi Mitică. Jucaţi ca nişte mazete.

— Fatalist:) Când nu e noroc.

— Dispreţuitor:) Ce noroc? Aţi îmbătrânit în club şi tot proşti aţi rămas. Şămenul nu se joacă cum îl jucaţi voi. Eu nu risc un pol până nu calculez ce are să se întâmple cu el. Pun un pol, las paroli; dacă bat, merg cu iniţiala şi iar las paroli. Cum am făcut o sută, două de lei, adio şi n-am cuvinte!

— Fript:) Dă-mi barim un pol de trăsură.

— Capabil:).pe urmă la joc trebuie să fii şi puţin pisicologic. Să nu-ţi scape bancherul din ochi. Să-i studiezi toate mişcările.

— Resemnat:) Fugi, frate, e norocul!

— Doctoral:) Nu e norocul, domle! Din momentul ce ai făcut bancul, o luptă de şarlatanie se angajează între dumneata şi bancher. Trebuie să-i observi toate mişcările: cum ia cartea, cum o filează, cum se pronunţă, şi să urmăreşti seria de pontă.

— Desperat:) Ascultă, Nae, nu fi măgar. Dă-mi zece lei, că ţi-i dau imediat, pe onoarea mea. Ce, nu ţi-e ruşine?

— Apropiindu-se de joc:) Eu pariez cu tine că numai după cum pronunţă bancherul „dau”, „dau carte” sau „carte dau”, că altfel n-are cum, eu ştiu la sigur ce puncte are.

— Fugi, frate.

— Nu mă-nşel niciodată. Absolut niciodată!

— Pierzând orice nădejde:) Zi mai bine să ne aducă câte un şpriţ şi o bucată de brânză. Tu nu mănânci nimic? Mie mi s-a făcut foame al dracului.

— Pasionat, cu ochii la joc:) Stai. Că mănânci la mine.

— Cum o să merg tocmai la Făgădău. Ce, îţi baţi joc de mine?!

— Transfigurat:) Taci. Serie de pontă, uite, să vezi. Cât e la banc?

— Crupierul, impasibil:) Două mii şase.

— Hotărât de moarte:) Banco!

— Crupierul, impasibil:) Nouă la banc!

— Injectat:) Stai. Domnule crupier. Nu te pronunţa dumneata. Ori atunci băgaţi-ne şi mâna în buzunar, luaţi-ne tot, că aşa merge aici, pe jăcmăneală.

— Crupierul, impasibil:) Ce s-aştept, domnule Nae. Aţi cerut bancul.

— Gata să plângă:) S-aştepţi, domnule, poate am de gând să iau pe cineva.

— Prietenul, satisfăcut:) Să iei pe Davila din perete, fire-ai al dracului de tâmpit să fii!