Capitolul IV Stările şi adunările lor în Moldova (pînă la 1750)

Problema în istoriografia românească mai nouă. Feudalitatea înainte de descălecat. Domnia şi Stările în veacul al XV-lea. Politica socială a lui Ştefan cel Mare şi a urmaşilor săi direcţi. Regimul de Stări sub influenţa polonă şi ardeleană. Regimul de Stări în veacul al XVH-lea. Domnia autoritară a lui Vasile Lupu. Domnia şi Stările în luptele dintre turci şi poloni. Teorie şi practică politică sub Dimitrie Cantemir şi Nicolae Mavrocordat. Adunările de Stări sub fanarioţi.

Urmând aceeaşi metodă, ne rămâne să examinăm acum în aceeaşi ordine menţiunile relor, cari ne îndreptăţesc să credem în existenţa regimului de Stări moldovenesc, ieosebire însă de principatul vecin, e locul să constatăm că aci el se afirmă de la at, în forme şi manifestări de o natură neîndoielnică. Cum am accentuat încă de la jtul acestui studiu, situaţia politică din Moldova, în secolul ce urmează lecatului, e deosebită de acea din Ţara Românească. Aci, dinastia Basarabilor şi-a stăpânirea seniorilor locali, pe cari îi reduce la ascultare sau îi alungă peste hotar; ldova, ţara descălecată din Maramureş la jumătatea veacului al XlV-lea, peste vechi ţiuni băştinaşe, sau rămăşiţe al expansiunii anterioare a rutenilor, cumanilor, alanilor rilor – domnia e constrânsă de la întemeiere să colaboreze cu feudatarii ei, după i consacrată a dreptului feudal apusean, pe care îl aduce cu ea din ţinuturile de ne ale Ungariei, cârmuite de regii casei de Anjou. E o caracteristică ce a izbit trivă pe autorii vechilor cronici ca şi pe istoricii mai noi. „Şi într-aceastăâncepătură, lespre împrejurările din timpul lui Dragoş Vodă cel mai vechiu letopiseţ românesc Idovei, au fost domnia ca o căpitănie"1; domnul era doar un senior în fruntea altora, ui din cei mai temeinici cercetători ai Evului Mediu în ţările noastre, Ion Bogdan, na, în cursul său, că „boierii sunt mult mai puternici în Moldova decât în: nia"2.