DIALOGUL AL TREILEA.

        Interlocutori: Saulino, Alvaro.

        SAULINO: Mă plimb de o groază de vreme pe aici, aşteptând, şi-mi dau seama că a trecut ceasul la care ne începeam noi discuţiile, iar ceilalţi n-au venit. Dar iată că-1 văd pe servitorul lui Sebasto.

        ALVARO: Bine te-am găsit, Saulino. Vin să te înştiinţez din partea stăpânului meu că cel puţin o săptă-mână n-o să vă puteţi întâlni. I-a murit nevasta şi acum se îngrijeşte de executarea testamentului, ca să scape şi de grija asta. Coribante are o criză de podagră, iar Onorio s-a dus la băi. Rămâi cu bine.

        SAULINO: Mergi cu Dumnezeu. Cred că n-o să mai avem prilejul să discutăm prea mult despre cabala calului nostru. Căci, după câte văd, rânduiala universului voieşte ca la fel cum, în cer, calul divin nu se arată decât până la buric267 (iar steaua ultimă, de jos, e prilej de gâlceavă şi de întrebări dacă ţine de capul Andromedei sau totuşi de trupul acestui dobitoc ales), tot aşa nici calul acesta înfăţişat în scris să nu poată fi isprăvit:

        Astfel îşi schimbă stilul Fortuna268.

        Dar asta nu trebuie să ne facă să ne pierdem nădejdea; căci dacă se va întâmpla ca aceştia să se mai adune vreodată laolaltă, o să-i închid pe toţi trei în conclav269: de unde nu vor ieşi până nu vor termina creaţia unei mari Cabale a calului Pegas. Interim270, aceste două dialoguri vor servi drept Cabală prescurtată, introductivă, pentru începători, microcosmică271. Iar ca să nu stau degeaba cât timp îmi mai rămâne să mă plimb pe-aici prin curte, vreau să citesc dialogul acesta pe care-1 am în mână.

        Sfârşitul celui de al treilea dialog şi al Cabalei calului Pegas.