MĂGARULUI CILENIC272

        O, preaferice burtă şi mamele ce te-au purtat aicea jos şi te-au hrănit, oh, dobitoc zeiesc, de toţi iubit, ce ai sălaş în ţărnă şi în stele273!

        Scutite-ar de samar şi de boccele, cu pielea-ţi groasă, cu gândul cântărit, tu, pe pământ şi-n cer năpăstuit, firea şi soarta274 ferite-ar de belele!

        Capul te-arată blând şi natural, iar nările, decis în judecată; urechea-ţi lungă-arat' auz regal, iar buza-ţi groasă, o limbă rafinată; îţi pizmuie şi zeii organul genital; statornic te vădeşte ceafa-ţi lată;

        De lauda mea toată e plină de iubire, nu un sonet a tale virtuţi pretind, ci mii de osanale275.