MĂGARUL CILENIC AL NOLANULUI.

        Interlocutori: Măgarul, Micco Pitagoricianul276, Mercur.

        MĂGARUL: De ce-aş irosi eu darul ales, rar şi osebit făcut mie de tine, oh, tunătorule Jupiter? De ce-aş îngropa în ţărâna neagră şi-n întunecimea tăcerii ingrate harul pe care mi l-ai încredinţat tu, care m-ai ales {indicante fato277) dintre toţi pe mine? Cât voi mai îndura pornirea de a vorbi fără a scoate pe gură acel vacarm îngrozitor pe care, în mărinimia ta, l-ai sădit, în aceste vremuri tulburi, în spiritul meu lăuntric (pentru ca el să se exprime în afară)? Deschide-se, des-chide-se atunci, cu cheia prilejului, gâtlejul măgăresc, dezlege-se limba prin iscusinţa materiei, culeagă-se, cu mâna atenţiei, îndrumată de braţul intenţiei, roadele pomilor şi florile plantelor ce cresc în grădina memoriei măgăreşti! 278

        MICCO: Oh, minune nemaivăzută, oh, miracol uluitor, oh, uimire de necrezut, oh, izbândă ameţitoare! Zeii să ne aibă în pază! Măgarul vorbeşte? Măgarul are grai? Oh, Muze, oh, Apollo, oh, Hercule, căpăţâna asta scoate sunete articulate? Taci mai bine, Micco, poate te înşeli; poate sub pielea asta o sta pitit vreun om care vrea să-şi râdă de noi279.

        MĂGARUL: Micco, crede-mă, nu sunt un măgar fals: sunt un măgar cât se poate de adevărat, care vorbeşte; şi cum tu mă vezi acum cu trup de animal, la fel văd eu, în amintire cum, alteori, în trecut, avut-am trup omenesc.

        MICCO: Mai târziu poate te-oiântreba (oh, demon întrupat) cine, cum şi în ce fel eşti: deocamdată şi înainte de toate aş vrea să aflu ce cauţi aici? Ce prevestire aduci cu tine? Ce poruncă a zeilor ne vesteşti? Cum se va termina povestea asta? De ce ţi-ai îndreptat paşii, ca să te-arăţi vorbitor, tocmai spre porticul nostru? 280

        MĂGARUL: Mai întâi vreau să ştii că eu caut să devin membru şi să capăt titlul de doctor al unui colegiu sau al unei academii şi, astfel, competenţele mele să fie recunoscute, pentru ca să nu-mi fie puse la îndoială cugetările, să nu-mi fie cântărite cuvintele, să nu-mi fie privită cu neîncredere învăţătura, să…

        MICCO: O, Jupiter, mai văzut-ai ab eterno281 [sic] un fapt, o întâmplare, un caz asemenea acestuia?

        MĂGARUL: Lasă acum mirarea şi mai bine răspun-de-mi, fie tu, fie unul dintre ceştilalţi care văd că se strâng uimiţi să mă asculte. O voi, purtători de togă, de inel şi tocă academică sau arhiacademică282, voi, eroi şi semizei ai sapientei: vreţi, îngăduiţi, vă lasă inima să acceptaţi în consorţiul, în societatea, în adunarea voastră, sub stindardul şi sub flamura comunităţii voastre, acest măgar pe care-1 vedeţi şi auziţi acum? De ce unii dintre voi se miră râzând, de ce alţii râd mirân-du-se, iar alţii (cei mai mulţi), uluiţi, îşi muşcă buzele: dar nimeni nu-mi răspunde?

        MICCO: Vezi bine că nu vorbesc din prea mare uimire şi că toţi s-auîntors spre mine şi-mi fac semn să-ţi răspund eu: mie, ca preşedinte, îmi revine sarcina de a rosti hotărârea, şi de la mine, în numele tuturor, trebuie să aştepţi verdictul.

        MĂGARUL: Ce academie e aceasta care are scris deasupra porţii: Lineam nepertransito283?

        MICCO: Este o şcoală de pitagoricieni.

        MĂGARUL: Şi se poate intra în ea?

        MICCO: Nu fără condiţii multe şi greu de îndeplinit.

        MĂGARUL: Şi care ar fi condiţiile astea?

        MICCO: Sunt destule.

        MĂGARUL: N-am întrebat câte, ci care sunt.

        MICCO: O să-ţi răspund cum e mai bine, înfăţişân-du-le pe cele mai de seamă. Prima: înainte de a fi acceptat, cel ce doreşte să fie primit trebuie examinat ca alcătuire trupească, ca fizionomie şi fire, deoarece, cum bine ştim, trupul depinde în mare măsură de suflet şi are legătură cu sufletul284.

        MĂGARUL: Ab Joveprincipium Musae285, de vrea să se însoare.

        MICCO: A doua: după ce e primit, i se dă un termen (care nu e mai scurt de doi ani) până la care trebuie să tacă şi n-are voie să îndrăznească nu doar să dezbată sau examineze temele în discuţie, dar nici măcar să pună vreo întrebare despre ceea ce nu a înţeles; în vremea aceea el e denumit „auditor”. A treia: după ce trece de perioada amintită, are voie să vorbească, să întrebe, să-şi noteze lucrurile auzite şi să-şi expună propriile păreri; în această fază este numit „matematician” sau „caldeean”286. A patra: înzestrat cu asemenea cunoştinţe, îmbogăţit cu atare învăţătură, el poate să-şi îndrepte atunci atenţia asupra alcătuirii lumii şi a principiilor naturii; iar aici se opreşte şi capătă numele de „fizician”287.

        MĂGARUL: Nu merge mai departe?

        MICCO: Mai mult decât „fizician” nu se poate: deoarece lucrurile supranaturale nu se pot cunoaşte decât în măsura în care se reflectă în cele naturale; pentru că numai intelectul superior şi pur poate să judece cum sunt ele în sine288.

        MĂGARUL: Nu vă ocupaţi de metafizică?

        MICCO: Nu: iar metafizica cu care se laudă alţii nu este decât o parte a logicii289. Dar să lăsăm asta, căci n-are legătură cu subiectul nostru. Astea sunt, deci, condiţiile şi rânduielile academiei noastre.

        MĂGARUL: Astea?

        MICCO: Da, stimabile.

        MĂGARUL: O, şcoală preacinstită, o, instituţie aleasă, sectă preabogată, colegiu venerabil, gimnaziu ilustru, palestră neîntrecută, academie prima dintre primele! Măgarul rătăcitor vine, precum un cerb însetat, înspre voi ca spre o apă proaspătă şi cristalină; umil şi rugător, măgarul vi se înfăţişează vouă, atât de mări-nimoşi cu cei rătăciţi, cu rugămintea de a fi primit în societatea voastră.

        MICCO: In societatea noastră, zici?

        MĂGARUL: Chiar aşa, în societatea voastră.

        MICCO: Atunci intră pe poarta cealaltă, căci măgarii n-au voie să treacă prin asta.

        MĂGARUL: Spune-mi, frate, tu pe unde ai intrat?

        MICCO: O fi făcând cerul măgarii să vorbească, dar nu şi să intre într-o şcoală pitagoriciană.

        MĂGARUL: Nu fi aşa trufaş, Micco, şi aminteşte-ţi că Pitagora ne învaţă să nu dispreţuim nimic din ceea ce există în sânul naturii. Deşi acum am trup de măgar, poate că m-am aflat sau mă voi afla în viitor în trupul unui mare om; şi deşi tu eşti acum om, poate că ai fost sau vei fi apoi un mare măgar, după cum i se va părea potrivit celui ce împarte veşmintele şi locurile şi distribuie sufletele care transmigrează290.

        MICCO: Spune-mi, mai bine, ai priceput care sunt rânduielile şi condiţiile academiei?

        MĂGARUL: Cât se poate de bine.

        MICCO: Ai ceva de declarat despre alcătuirea ta, vreun cusur care să te împiedice să intri?

        MĂGARUL: După părerea mea, am mai multe.

        MICCO: Să auzim.

        MĂGARUL: Prima condiţie care m-a pus pe gân-duri a fost prima. E adevărat că eu nu am alcătuirea aceea, anume carnea moale, pielea delicată, netedă şi plăcută, pe care fizionomiştii o socotesc cea mai potrivită pentru a primi învăţătura şi care, când e groasă, limitează sprinteneala intelectului. Dar în ceea ce priveşte această condiţie cred că preşedintele ar putea face o excepţie: căci n-ar trebui lăsat pe dinafară cineva dacă are multe alte trăsături care suplinesc acest cusur, precum sinceritatea purtărilor, iuţeala minţii, eficacitatea gândirii şi alte însuşiri surori, fiice şi tovarăşe ale acestora. Las la o parte că nu-i o lege ca sufletele să urmeze alcătuirea trupului: pentru că se poate întâmpla ca un principiu spiritual superior şi mai eficient să poată învinge şi depăşi necazul pricinuit de unui trup butucănos sau cu alte defecte. Vi-1 aduc spre exemplu pe Socrate, socotit de fizionomistul Zopyros un om necumpătat, prost, gogoman, fătălău, poftitor la copii şi nestatornic: ceea ce filosoful a acceptat în totalitate, nu însă şi faptul că asemenea porniri s-ar fi şi înfăptuit: dat fiind că ele erau temperate de studiul necontenit al filosofiei, care îi pusese în mână cârma sigură împotriva valurilor năvalnice ale relelor înclinaţii naturale, deoarece nu există lucru să nu fie învins prin voinţa intelectului291. In ceea ce priveşte celălalt aspect al fiziognomoniei, cel care se referă nu la diversitatea firilor, ci la proporţiile armonioase ale trupului, vă înştiinţez că, de veţi cugeta bine, nu e cu putinţă să-mi găsiţi nici un cusur. Ştiţi că porcul nu trebuie să fie un frumos cal, nici măgarul un om frumos: măgarul trebuie să fie un măgar frumos, porcul, un porc frumos, omul, un om frumos. Căci, mergând cu judecata mai departe, calul nu-i pare frumos porcului, nici porcul, calului; iar dacă omului nu-i pare frumos măgarul şi nu se îndrăgosteşte de măgar, nici măgarului nu-i pare frumos omul, nici măgarul nu se îndrăgosteşte de om. Aşa încât, în virtutea acestei legi, când lucrurile vor fi cercetate şi cântărite cu raţiunea, fiecare va recunoaşte măsura celuilalt şi vaaccepta că frumuseţea este diferită în funcţie de aceste diverse măsuri şi că nimic nu este frumos cu adevărat şi în chip absolut, decât doar dacă cineva este frumuseţea însăşi sau dacă e frumos prin esenţă şi nu prin participare. Trec peste faptul că, şi în cazul speciei omeneşti înseşi, ceea ce se spune despre carnea ei trebuie înţeles respectu habito292 douăzeci şi cinci de situaţii şi de particularităţi care o corectează. Altminteri, teoria fizionomiştilor cu referire la carnea moale s-ar dovedi greşită: de vreme ce pruncii nu sunt mai apţi de cunoaştere decât adulţii, nici femeile mai apte decât bărbaţii; doar dacă nu vrem să numim aptitudine mai mare acea posibilitate care e cea mai depărtată de act.

        MICCO: Până acum, dovedeşte că ştie foarte multe. Continuă, domnule Măgar, şi înfăţişează-ţi teoriile cu toată îndrăzneala, căci tragi brazdă-n apă, semeni în nisip, şi vânt uşor tu speri să prinzi în plasă, şi-ţi pui nădejdea-n suflet de femeie293, dacă tragi nădejde că domnii academicieni ai acestei secte sau a oricărei alteia pot sau trebuie să te lase să intri. Dar dacă tot eşti învăţat, mulţumeşte-te să rămâi singur, cu învăţătura dumitale.

        MĂGARUL: O, oameni fără minte, credeţi că eu vă înfăţişez cugetarea mea ca s-o aprobaţi voi? Credeţi că am făcut asta în alt scop decât pentru a vă acuza şi a vă face de neiertat dinaintea lui Jupiter? Jupiter, dacă m-a făcut învăţat, m-a făcut şi doctor. Mă aşteptam eu ca mintea voastră trufaşă şi mulţumită de sine să scuipe sentinţa: „Nu se cuvine ca măgarii să intre în Academie laolaltă cu noi, oamenii”. Aşa ceva poate spune orice învăţat din oricare altă sectă, dar nu voi, pitagoricienii, care, refuzându-mi mie intrarea, vă dărî-maţi chiar principiile, temeliile şi construcţia filosofiei voastre. Ce deosebire găsiţi voi între noi măgarii şi voi oamenii, altfel decât judecând după aparenţe, după chip şi înveliş? In afară de asta, spuneţi-mi, judecători netoţi: câţi dintre voi nu bântuie prin academia măgarilor? Câţi nu învaţă în academia măgarilor? Câţi nu profită de pe urma academiei măgarilor? Câţi nu-şi dau doctoratul, nu putrezesc şi nu mor în academia măgarilor? Câţi nu sunt aleşi, înălţaţi, slăviţi, canonizaţi, glorificaţi şi divinizaţi în academia măgarilor? Mai toţi aceştia, de n-ar fi fost şi n-ar fi măgari, nu ştiu cum s-ar fi descurcat şi ar fi scos-o la capăt. Nu sunt oare atâtea universităţi respectate şi ilustre unde se predă ştiinţa de a deveni măgar, pentru a cunoaşte nu doar binele vieţii pământeşti, ci şi pe cel al vieţii eterne? Spuneţi, la câte bogăţii şi onoruri nu se accede prin poarta măgăriei? Spuneţi, câţi n-au fost excluşi, izgoniţi şi făcuţi de ocară deoarece nu împărtăşeau însuşirile şi desăvârşirea măgărească? De ce atunci n-ar fi îngăduit ca nişte măgari sau măcar unul singur să intre în academia oamenilor? De ce să nu fiu admis eu, cu majoritate de voturi şi cu sprijinul multora, în oricare academie, de vreme ce, dacă nu toţi, marea majoritate dintre voi sunteţi înscrişi, cu numele săpat în piatră, în academia noastră universală, vreau să zic a măgarilor? Or, dacă noi suntem atât de primitori şi mărinimoşi acceptându-vă pe toţi, voi de ce sunteţi aşa de zgârciţi şi nu primiţi nici măcar pe unul dintre ai noştri?

        MICCO: Lucrurile demne şi importante sunt mai greu de făcut: doar la cele mărunte, nu se face mare caz şi nu trebuie deschişi bine ochii: de aceea înacademia măgarilor sunt primiţi toţi, fără rezerve şi fără atâtea scrupule, în vreme ce în academia oamenilor, nu.

        MĂGARUL: Dar spune-mi, stimabile, şi lămure-şte-mă puţin care din două lucruri e mai demn: ca un om să devină măgar sau ca un măgar să devină om? Dar iată-1 în carne şi oase pe Cilenianul meu: îl recunosc după caduceu şi aripi.

        — Fii binevenit, frumos înaripat, sol al lui Jupiter, interpret fidel al voinţei tuturor zeilor, tu, ce dăruieşti cu mărinimie cunoaştere, ce îndrumi meşteşugurile, oracol neîncetat al matematicienilor, socotitor minunat, vorbitor ales, tu, chip frumos, faţă atrăgătoare, făptură agreabilă şi graţioasă, bărbat între bărbaţi, femeie între femei, între nefericiţi nefericit, fericit între fericiţi, totul între toţi; care te bucuri cu cei ce se bucură şi plângi cu cei ce plâng; tu umbli sau şezi pretutindeni şi pretutindeni eşti bine-văzut şi primit: azi ce ne aduci bun?

        MERCUR: Măgarule, pentru că doreşti să te numeşti şi să fii academician, eu, care ţi-am dat alte haruri şi privilegii, în acest moment, cu deplină autoritate, te numesc, te proclam şi te confirm academician şi savant universal: aşa încât poţi intra şi locui unde vrei, fără ca cineva să te mai poată ţine la uşă, să te jignească ori să te împiedice în vreun fel, quibuscumque în oppo-situm non obstantibus294. Intră aşadar unde vrei şi unde-ţi place. Şi vrem să nu fii constrâns de regula ordinului pitagoricienilor a celor doi ani de tăcere şi de nici o altă lege obişnuită: căci novis intervenientibus causis, novae condendae sunt leges, proque ipsis con-dita non intelliguntur iura: interimque ad optimi iudicium iudicis referenda est sentenţia, cuius intersit iuxta necessarium atque commodum providere295. Aşadar vorbeşte cu auditorii; cercetează şi cugetă cu matematicienii; discută, întreabă, lămureşte, declară şi hotărăşte cu fizicienii; stai cu toţi, discută cu toţi, înfrăţeşte-te, uneşte-te, contopeşte-te cu toţi, stăpî-neşte-i pe toţi, fii totul.

        MĂGARUL: L-aţi auzit?

        MICCO: Nu suntem surzi.

        Sfârşit.