Sonet întru lauda măgarului.

        Prostie sfântă de măgar, tăcere, tu, neghiobie, tu, devoţiune, voi ce mai faceţi sufletele burie, nu geniu, studiu şi iniţiere!

        Nu se înalţă trudnica veghere pe care orice artă şi-o propune, nici contemplare-ntru înţelepciune, la ceru-n care-ţi faci sălaş, în sfere.

        De ce s-aflaţi, cum cărţile îndrugă, o, curioşi, pân'ce vă crapă ţeasta, de sunt din foc ori ţărnă aştrii-n fugă? 46

        Măgarul sfânt nu-şi face griji din asta, ci-aşteaptă soarta ghemuit a rugă: primeşte, stând, norocul ori năpasta47.

        Ce n-o să se distrugă, e numai al eternei linişti rodul ce-1 vei primi când s-o-ncheia prohodul48.