Alţi prozatori

Sabin Velican (Pământ nou) dă relaţii despre secta inochentiştilor, în atmosferă basarabeană. Stejar Ionescu (Domnul de la Murano) a lăsat un volum de nuvele cosmopolite şi cinematografice. Alexandru Mironescu (Destrămare) zugrăveşte cu umor o societate de moşieri francizanţi. Alexandru Sahia promitea să fie un bun observator al ţărănimii din Bărăgan. Mircea Damian profesează un umor al absurdului pus în serviciul descrierii tragediilor proletariatului intelectual: „-Pentru ce râzi, domnule?! Nu ştiu, domnule judecător. Dv. nu vă vine să râdeţi uneori aşa, fără pricină?!” Stoian Gh. Tudor oferă scene de vagabondaj (Hotel Maidan), Neagu Rădulescu reportează mizeriile vieţii de cazarmă şi ecouri de culise. Al. Lascarov-Moldovanu urmăreşte scopuri educative, G. Banea este încă la începutul activităţii, Radu Tudoran face romane comerciale ca un Cezar Petrescu mai dilatat, Mihail Drumeş şi Petru Bellu scriu romane populare.