Literatura dialectală

N. Crevedia este dintre aceia care au încercat să ridice la interes artistic limbajul satelor şi judeţelor din imediata vecinătate a capitalei. Romanele sale sunt curgătoare, de un haz încordat, nedepăşind nivelul unei jurnalistici inteligente. În versuri de nuanţă umoristică se notează specificitatea circumurbană, în paralelă cu aceea a Florilor de mucigai. În acest stil, nu lipsit de o anume vigoare, e transpus crezul: Cred! Umple casa Cred în cărămida cuvântului taichii A făcut trei războaie Care unde-a scuipat nu mai linge Şi-o bătătură de acareturi. Cruce de voinic, Aceeaşi operaţie, însă cu stridenţă, a încercat a o face Ion Iovescu în două romane, Nunta cu bucluc şi O daravelă de proces. Mai bătrân, Mihail Lungeanu urmăreşte acest dialectalism în basme stângaci prelucrate. George Dorul Dumitrescu ne-a dat câteva icoane umoristice ale Basarabiei, cu ronţăiri de seminţe şi idile în limbaj tărăgănat („Să nu pleci, Mieşu… Tăt, absălut tăt fac!”). B. Jordan a scris pagini de documentaţie romanţată în stil Cezar Petrescu asupra învăţământului normal şi primar, în mediu basarabean, hahol şi găgăuţ.