Eseniniştii

Esenin a avut o înrâurire apreciabilă mai ales la poeţii de mică cultură proletară. G. Lesnea face în acest spirit un abuz de metafore supărător, Virgil Carianopol dă imagismului bombastic un ton de bravadă plebeiană. Doar Vladimir Cavamali e mai acceptabil în directivitatea unor confesiuni: N-am să-ţi recit versurile mele, Nici cele învăţate în şcoală pe dinafară. Păstrez şi acum lumina albă de la stele, Iar nevinovăţia de la şcoala primară.