Un puternic prozator în linia lui Slavici şi Rebreanu ar fi fost, dacă trăia, turdanul Pavel Dan (1907-1937). În cartoanele-studiu pentru o mare compoziţie care au rămas, totul se învârteşte în jurul economiei agrare. În planul întâi sunt trei generaţii, reprezentate prin bătrânul Urcan, prin fiul său Simon şi noră-sa Ludovica, în fine prin flăcăul Valer, feciorul Ludovicei şi tânăra lui nevastă, Ana lui Triloiu. Urcan nu şi-a „întabulat” pământul pe numele lui Simion şi acum nepotul său Valer umblă să ia averea peste capul tatălui, înlăturând pe fraţi de la dreapta moştenire.