Poezia profesiunilor

În versuri de ţinută alegorică Barbu Solacolu se înduioşa încă din 1920 de soarta proletarului (Sămănătorul, Cerşetorul), Eugen Relgis s-a străduit să întemeieze o mitologie a erei moderne cu divinităţi abstracte (Rezistenţa, Unitatea, Constructorul, Salahorul) şi monstruozităţi maşiniste (betoniera, elevatorul), Leon Feraru cântă atelierele cu ciocane sonore, Simona Basarab (V Cazan, Vladimir Corbasa), zgomotul uzinelor, al tipografiei, munca „plătită pe nimică” a proletarului, Nicolae T. Cristescu, comandor în marină, profesia marinărească cu toate aspectele tehnice ale navigaţiei, Cristian Sârbu, „matroz valah”, momentele vagabondajului său muncitoresc, Stelian Constantin face „pasteluri petrolifere”, Alexandru Tudor-Miu pune în versuri emoţia contabilului care mânuie cifre „scânteind precum stelele”.