Reviste de avangardă

Revistele slujind cultului dadaisto-suprarealist au fost numeroase: Contimporanul, 75 H. P, Punct, Integral, Urmuz, unu. Cea din urmă, condusă de Saşa Pană (colaboratori: Moldov, Stephane Roll, Virgil Gheorghiu, pictorii Victor Brauner, M. H. Maxy, Miliţa Petraşcu, S. Perahim, B. Herold şi alţii), e cea mai tenace. În general se refuză în ele orice constrângere academică, se face elogiul visului, se stimează elucubraţiile paranoicilor şi ale copiilor, se cultivă reportajul, se profesează libertatea instinctelor, se respinge critica, admiţându-se numai simpatia. Doctrina reportajului a dat un prozator remarcabil în Geo Bogza, autor mai înainte de poeme brutal priapice. În Ţări de piatră, de foc şi de pământ, autorul procedează ca un fotograf de artă, intuind o notă dominantă şi scoţând, prin apropiere şi depărtare, clişee fantomatice, aproape neverosimile. Hotinul, oraş al imensităţii dezolate, plutind pe câmpii, Bălţi, oraş al miasmelor uriaşe („Închipuiţi-vă un câmp pe care s-ar afla o sută de mii de cadavre de cai intrate în descompunere”), sunt imagini afară din comun. Cartea Oltului face monografia unui râu uriaş himeric în stil cam bombastic.