Comediile lui V Al. Jean (Ce ştia satul, Lacrima etc.), de obicei într-un act, sunt spirituale, susţinute pe o conversaţie delicată, un fel de proverbe mussetiene cu probleme morale. Industria teatrală a lui A. de Herz (1887-1936: Păianjenul, Bunicul, Mărgeluş etc.) s-a putut remarca temporal doar printr-o anume încordare scenică. „Păianjenul” e o văduvă onestă (virgină) care ţine să treacă drept depravată, izbutind a impune (pirandellism precoce) o altă imagine despre sine decât realitatea. „Bunicul” e un alt marchiz de Priola, căruia bătrâneţea îi împuţinează succesele şi care se consolează cu emoţiile paterne. Al. Florescu, Ion Miclescu, M. Polizu-Micşuneşti, Emil Nicolau, C. Râuleţ erau până în 1916 furnizorii oficiali ai teatrului. Ei sunt azi uitaţi. Dar Zaharia Bârsan mai colectează succese teatrale cu Trandafirii roşii, poveste zaharată, deşi decentă, a unui Zefir care îşi sacrifică sângele spre a înroşi trandafirii destinaţi unei Liane. Il imită mai târziu, cu vulgarităţi, I. C. Aslan în Odinioară.