Emil Dorian

Il imită pe E. Bucuţa, fără aparat artistic, dar câteodată cu o mai mare, tocmai de aceea, prospeţime de sinceritate, Emil Dorian, în poezii de leagăn unde se cântă până şi „pântecuţul”, buricul, dinţii: Când deschizi guriţa vieşi sub buza ta frumoasă şi surâzi cu ochi nurlii, Ispitindu-te să-l iei, Parcă este o cutiepe gingia de mătasă, Pentru mici bijuterii. Dinţii mici sunt doi cercei.