Ideologia stabilită de Titu Maiorescu la „Junimea” era cam aceasta:
1. Absolută potrivire între fond şi formă. Mai bine deloc universităţi, licee, reviste, cărţi, dacă reprezintă o formă goală fără implicarea conţinutului;
2. Inaugurarea spiritului critic în scopul de a se arunca „în lături” tot ce vine ca formă goală a civilizaţiei, fără cuvenitul;
3. Aşezarea criticii în marginile adevărului, adică descătuşarea ei de orice constrângere din afară.
Aceste puncte dădeau un program negativ. Prin Convorbiri literare (1 martie 1867) se începe în acelaşi spirit o acţiune pozitivă în vederea unei literaturi de „sănătate sufletească”, fără „simţiri meşteşugite”. Aceasta era „direcţia nouă”.