Th. Şerbănescu, N. Schelitti

Insă întâia recoltă a „direcţiei noui” a fost săracă, limitată la o lirică scurtă şi sentimentală, de pus pe muzică. Modelul era Heine. Poezia colonelului Th. Şerbănescu (1839-1901) este bombastică: Muzica numai a făcut populară cutare romanţă: Unde eşti? Unde eşti? Şi azi încă-ngălbinesc!

Tu l-al cărui dulce nume, Bravul „oficer” N. Schelitti (1837-1872) nu era mai talentat şi erotica între „un steloi” şi o „steluţă” e rizibilă: Am surprins eu într-o noapte O steluţă ş-un steloi, După multe dulce şoapte, Sărutându-se-amândoi.