BONIFACIU FLORESCU, CAROL SCROB, TH. M. STOENESCU, MIRCEA DEMETRIADE.

Dintre numeroşii şi azi obscurii literatorişti, Botifaciu Florescu (1848-1899), „homunculul” lui Eminescu, se semnală printr-o serie întreagă de „studii literare” şi prin nişte poeme în proză numite aquarele, soi de tablouri, de „fotografii morale” luate „sur le vif”. Carol Scrob (1856-1913), „poet şi ofiţer”, izbuti să încânte pe mulţi contimporani cu oribilele lui romanţe, între care nu cea mai ridiculă este aceasta cântată până deunăzi: Ştii tu când te ţineam în braţe, Când îmi jurai amor, ştii tu? Acele zile fericite Tu le-ai uitat, eu însă nu…!

Din lirica mai puţin trivială a lui Th. M. Stoenescu, imitator al lui Coppee, nu mai rezistă nimic. Mircea Demetriade interesă pe unii prin Renegatul, melopee în trei acte monotonă şi de nivel artistic coborât, adevărată operetă scrisă în stil „social”.