Aron Cotruş

Aron Cotruş e din familia poeţilor barocului giganticului, ai mesianismului apocaliptic (linia Walt Whitman, Verhaeren, Blok, Bjelyj, Esenin), de altfel printr-un impuls organic: Daruri ce-n veci nu adorm mă-ncing, nu mă lasă să dorm, mă-mping spre tot ce-l enorm…

Toate dimensiunile universului sunt sporite, sufletul funcţionează la o tensiune ridicată. Poetul cântă „catedrala” lui sălbatică, pădurea, bivolii: Pe şesul vast, prin sclipitor noroi, se mişc-ursuzi, cu paşi înceţi, greoi, prin stuful de la margine de baltă…

Caii pe pustă: Plâng vânturile…

Mânjii se joacă şi nechează Şi pusta-ntreagă plânge în dulcea după-amiază, Iar iepele robuste Pasc leneşe-n răcoarea nemărginitei puste…

Minerii văzuţi ca nişte forţe sănătoase ale animalităţii umane, în fine ereditatea însăşi ce alimentează această nepotolită sete de viaţă: Ce tainice, străvechi, nebiruite, vii porunci haine Se războiesc în trudnicele-mi vine, De nu găsesc un loc în care să mă simt la mine? Ce blesteme, Ce patimi fără nopţi şi fără număr, Mă sbiciuie, mă-nvolbură, mă hărţuiesc, m-apasă, Mă prigonesc să merg, S-alerg, Să fiu de-a pururi şi niciodat’ La mine-acasă?! Au fost străbunii-mi hoţi de cai? Au fost ciobani pribegi, Stăpâni, fără hârtii de stăpânire pe pământul ţării-ntregi?

Cu Mâine, Aron Cotruş a început o variantă nouă a poeziei sale, scurtă, ameninţătoare şi profetică, cu subînţelesuri. E o poezie-manifest cu aere instigatoare, regretabil de oscilantă în ţeluri. Plugarii sunt ridicaţi împotriva „mârşavilor ciocoi”, îndreptaţi împotriva oraşului „de trântori şi mişei”, cu insinuaţii de acestea: Ioane, ia seama bine!

Ţara aceasta se razimă pe tine.

Ioane, eşti unul, poţi fi milioane, vrerile tale nenfrânte să nu le-nspăimânte nici temniţa, nici tunul…

În ciuda excesului de bravade şi profeţii, acel soi de autobiografie apăsată, brutală, produsă în numeroase variante, este foarte original: Io, Pătru Opincă, ce-ntr-atâtea moşii n-am doar o şirincă, înfrunt strâmbele legi şi năpasta şi-n răzmeriţa ce-n mine creşte, sudui vârtos, mocăneşte şi scuip pe toată rânduiala asta…!