Vin caravanele ce le-am crezut pierdute în zarea ţărilor necunoscute

Şi-aduc poveri de fildeş şi de aur…

Şi cum alunecă alene,
Purtând tăcerea păturită pe surile spinări,
Par şiruri de corăbii ce se întorc din larg,
Greoaie fără de catarg,
Alunecând ca într-un vis bizar
Spre-un port imaginar.