Alţi scriitori tineri

Romanele şi nuvelele lui Dan Petraşincu, preţuite de unii, nu-şi dezvăluie clar toate potenţele literare. Sinistre, printr-un greşit dostoievskism, ele se inspiră din domeniul morbidului şi prezintă demenţi sifilitici, alcoolici, sinucigaşi, copii viţioşi, mame perverse, preoţi concupiscenţi. Titlurile înseşi sunt de genul fioros: Sângele, Monstrul, Omul şi fiara. Autorul preferă pe adolescenţi: „Brrr! Am oroare de omul matur”. M. Blecher, bolnav adevărat, a refăcut Der Zauberberg al lui Thomas Mann cu observaţie autentică din viaţa tuberculoşilor osoşi, interesante ca reportaj superior, respingătoare în aspectele erotice. Petru Şerbănescu, în Viaţa frântă, rezumă aproape cartea mai sus citată a lui Thomas Mann. Ieronim Şerbu tratează un fel de caz Rascolnicoff (Dincolo de tristeţe), Mihail Şerban se ocupă cu cocoşaţi, epileptici, hemiplegici, ftizici, hermafrodiţi, copii spărgători, Petru Manoliu cu declasaţi, clienţi ai azilului de noapte, cu cazuri de homosexualitate, Pericle Martinescu cu liceeni şi şcolăriţe la vârsta efervescentă, T. C. Stan cu proletari intelectuali, luptând cu mizeria, Ion Biberi cu copii sinucigaşi, bătrâni anxioşi, lachei asasini, stăpâni perverşi, paranoici, epileptici, George Acsinteanu cu noua generaţie de intelectuali români, fii ai eroilor morţi în război, formând „convoiul flămânzilor”. Toţi aceşti tineri, mai mult ori mai puţin intenţionat, tratează modalităţi de trăire şi experienţe tragice şi unii se întreabă şi asupra salvării seculare ori spirituale. Într-un eseu, Thanatos, Ion Biberi caută chiar a repeta experienţa saltului în neant al lui Pavel Anicet din întoarcerea din rai a lui Mircea Eliade. El ia codeină, intră în comă şi studiază direct momentul abisal.