Ioan Catină

Marşul revoluţionar al lui Ioan Catinâ (1828-1851), cântăreţul muntean al anului 1848, era prea făţiş instigator la lupta de stradă între clase ca să fi putut deveni imn naţional: Haideţi fraţi într-o unire, Ţara noastră e-n pieire: Aste ziduri şi palate Unde zac mii de păcate, Haideţi a le dărâma.

Byronizant, el stă „pe stânci” şi cântă cu mari gesturi zgomotoase (Poesii, 1846) noaptea („O! Noapte! Noapte! Noapte! Tu eşti ca o femeie/Ce am iubit odată; şi mica-acea scânteie/De vulg necunoscută prin tine-am dobândit”), zădărnicia („Ha! Ha! Ha! Ha! Iacă un nume!… Iacă înc-o vanitate?! Omer, Dante, Byron, Hugo! Un cântec deşert în toate, /Un accent, între morminte, un sarcasm în sărbători”).