N. Nicoleanu
Ardeleanului Neagoe Tomoşoiu, travestit sub numele N. Nicoleanu (1835-1871), i s-a dat o importanţă nemeritată. Lira sa e sarcastică şi pesimistă. Născut într-o zi „funeste”, „fatale”, poetul era hotărât totuşi a combate. Misogin amar, grobian chiar, simţind „divina trebuinţă d-a iubi”, el nu găsea tonul just de a cânta pe „cea mai dulce, mai frumoasă şi mai scumpă din femei” şi compoziţia cea mai acceptabilă e o parafrazare a lui Arvers:
Secreta mea durere se va-ngropa cu mine
Şi nimeni nu va plânge la capu-mi arzător
Un plâns de vecinic doliu, de vecinice suspine,
Căci vieaţa-mi fu o lungă oftare de amor
Zădarnică, pierdută ca şi cum n-ar fi fost!
