Aureliu Cornea

Vagabond, fost lucrător prin fabrici de metalurgie şi tăbăcărie în Franţa, actor ambulant, Aureliu Cornea promitea să fie un fel de Maxim Gorki al nostru. Spiritul său de observaţie se coboară sub conturul general al lucrurilor, pentru a mări disproporţionat amănuntul. Mişcarea sufletească e dedusă din însângerarea „vinişoarelor” ochilor, din scurta furtună a perilor de pe obraz, din deplasarea mută a muşchilor faciali. În acest fel realismul se adânceşte, sub proporţia normală a verosimilului, până la fantastic şi suprarealist. Saraha este expunerea unei lupte între două forţe: prudenţa cărturăresei Saraha şi răutatea multiformă a vecinilor. Chiriaşa unguroaică din curte şi-a pus copilul în geam să spună clienţilor cărturăresei că Saraha nu e acasă. Cărturăreasa reacţionează verbal (invective, insulte). Chiriaşa strică soneria de la poartă. Saraha pune în geam un bilet: „Sunaţi, sunt acasă”. Unguroaica strică haznaua spre a împiedica pe clienţi prin inundarea curţii şi ameninţă că va da foc casei. Saraha desparte curtea în două cu un gard, izolând pe unguroaică şi face o ferestruică înspre curte spre a spiona. Vecina scrie pe gard: „Nu sunt acasă”.

Saraha vopseşte gardul cu păcură. Unguroaica scrie atunci cu cretă. Saraha trece în sfârşit la ostilităţi şi ia de păr pe vecină. Ameninţată cu toporul, cărturăreasa înnebuneşte şi e internată la un ospiciu. Întuneric este o admirabilă analiză a „aurei” epileptice.