Teodor Scorţescu

O singură graţioasă nuvelă cu subiect de comedie, Popi, face din Teodor Scorţescu un autor vrednic de reţinut. Aci se zugrăveşte, fără caricatură, volubilitarea, orgoliul afectat, cumulul de profesii disparate, inteligenţa vie şi cabotinismul mediteraneanului din Levant. Un tânăr român e trimis la Atena cu o misiune bancară tocmai când guvernul Gunaris cade şi Grecia e divizată în constantinişti şi venizelişti. El face cunoştinţă cu o tânără divorţată Popi, care e regalistă înfocată, în conflict adesea cu familia ei în care se află şi venizelişti şi e pilotat de Spyros, un fel de chelner demn, cu calităţi deosebite şi cu mari însuşiri muzicale. Popi primeşte dragostea românului, dar, meridională, ar voi ca dânsul să-l facă demonstraţii romantice, să-l cânte. Lipsit de darul melic, românul îşi constituie din Spyros un fel de Cyrano. Dar grecul s-a îndrăgostit de Popi şi înţelege să lucreze pe cont propriu, iar într-o ţară de milenar democratism izbânda lui e apropiată, când inteligenţa românului găseşte un punct psihologic vulnerabil. Spyros e crunt venizelist şi românul îl provoacă în faţa femeii: „Recunosc… Că acest înfocat regalist a fost mai tare ca mine!” Indignat, grecul protestează: „Eu, regalist?… Trăiască Venizelos! Cu el e toată Grecia!” Popi, constantinistă fanatică, dezgustată de politica lui Spyros, cade în braţele românului.