Carol Ardeleanu

Romanele lui Dem. Theodorescu (În cetatea idealului, Sub flamura roşie, Robul) sunt nişte cronici jurnalistice. Un roman interesant, cu toate platitudinile, este Diplomatul, Tăbăcarul şi Actriţa de Carol Ardeleanu. E vorba de un diplomat căzut în mizerie şi alcoolism din cauza unui scandal. Fata lui, Agata, după multe dezamăgiri, se căsătoreşte cu un simplu cizmar. Degradarea lui Sălceanu, în care mai licăresc semne de nobleţă umană, e de sursă dostoievskiană, după cum virtutea proletară e din psihologia eroilor lui Gorki. Îndeobşte literatura lui Carol Ardeleanu se caracterizează prin simpatie pentru umili, prin bizarerie epică dusă până la fantomatic şi grotesc şi printr-un realism exterior. Autorul „studiază” mediile la faţa locului, minele, delta, casele de prostituţie, aducând o documentare de ordin pitoresc. Am ucis pe Dumnezeu are pretenţia, ca şi Crimă şi pedeapsă, de a analiza căinţa produsă de o crimă, făcută din motive mistice. Viermii pământului prezintă insuficient dramele miniere (Diplomatul, Tăbăcarul şi Actriţa evocă tăbăcăriile), Pescarii dă amănunte asupra vieţii pescăreşti.