Un cirac al lui Eliade este Gr. Pleşoianu (1808-1857), profesor la Craiova şi traducător din Marmontel (Aneta şi Luben), Fenelon (întâmplările lui Telemah, fiul lui Ulise) şi din alţii. Prefaţa la Aneta şi Luben are caracterul polemic al prefeţei la Gramatică a lui Eliade, într-un ton mai prăpăstios şi vulgar. Se închipuie un dialog între autorul progresist şi un presupus boier retrograd de origine grecească, în care se întâlnesc părţi de tot hazul, ca scena cu slujnica ţigancă:
Neneecoo! Nenecoo! Fa nenecoo! |e-ai, psihimu!
Iote, Stanca nu va să vază de mine, ioite căzui alergând pân curte după Truică, ca să-l dau o palmă.
Faa! Ţoroica ţe eşti! De ţe nu vezi di coconiţa, hai! Cum o sa-ţu dau ţinţizeţi la c… acuş acuş. „