Barbu Nemţeanu, D. Iacobescu, M. Săulescu
Barbu Nemţeanu (1887-1919) transporta pluviosul Bruges la Galaţi, înlocuind canalul cu Dunărea, dar păstrând aerul de încetineală a tuturor mişcărilor şi melancolia cheiurilor industriale. Tot el schiţa o poezie scrisă cu creionul, surprinzând pateticul cotidianului şi al micii provincii burgheze, în care marile simboluri sunt tratate miniatural şi uşor umoristic:
O, trenişor de Crasna-Huşi,
Locomotiva ta e-un samovar,
Iar tu, întreg, pari un tramcar,
O jucărie de păpuşi.
Când dai semnal că pleci, zâmbim cu toţii!
Când intri-n gară, pufăind, zâmbim.
Ades mă mir cum nu te fură hoţii, Atât eşti de infim!
Te poate măsura un om cu cotul!
Ba, mi se pare,
Cât eşti de tren, ai încăpea cu totul
într-un vagon mai mare.
Ftizicul D. Iacobescu (1893-1913) colectează din simbolismul francez imaginile potrivite propriei nostalgii, vapoare, porturi, mări polare, goelanzi, parcuri, havuzuri, într-o poezie vaporoasă, presărată cu elemente de „fetes galantes”, Pierroţi, Columbine, lorzi, misse, menuete, gavote, claviruri, mandoline, ghitare, saloane roz, mov şi gri, într-o atmosferă prea specific franceză,
