C. Sandu-Aldea (1874-1927) e un diletant care-şi propune să descrie viaţa din satele depărtate de „oraşele în care s-a încuibat maimuţăreala idioată a unei vieţi străine de sufletul românesc”. Şesurile Bărăganului, regiunea mlăştinoasă a Dunării sunt descrise cu o vie percepţie. Nuvelele aduc tot oameni aprigi: hoţi de cai, hoţi de porci, dezertori, vechili. Continuând idei din Lipitorile satului şi Tănase Scatiu, Sandu-Aldea a căutat să expună în Două neamuri lupta ţăranilor cu arendaşii greci ridicaţi pe ruinele vechii cinstite boierii.