ANDRE GIDE ESTETICIAN.

Fragmentul publicat în nr. 41 din Traité de Narcisse’-” poate sluji foarte bine pentru fixarea câtorva puncte din estetica lui Gâde, despre oare se vorbeşte des, dar fără suficientă documentare. Despre aplicaţiunlle la, rdinamul pur” se vor găsi idei în chiar romanele scriitorului, în Les Faux monnayeurs îndeosebi:

1) Arta urmăreşte cunoaşterea, instruirea de esenţe, pătrunderea prin reţeaua hieroglifelor în sensul intim al universului. Între artă (poezie în speţă) şi ştiinţă e numai o deosebire de metodă. Poezia instruieşte mitologic, ştiinţa comunică şi divulgă relaţii superficiale.

2) Ştiinţa constată relaţii, Poezia ghiceşte Ideea prin simboluri. Simbol şi reprezentare înpă e unul şi acelaşi lucru. O reprezentare devine simbol când, depăşind rolul de determinare a aparenţei instruieşte despre sensurile transcendente. Când exemplul e al nostru punând mâna pe puls ai sentimentul existenţei unui întreg sistem circulator, pulsul e simbol al acestui sistem. Dacă imaginea spune despre tot, atunci ea e simbol.

3) Scopul ultim fiind pătrunderea în Sensul ultim, cunoaşterea, un artist e cu atât mai adânc cu cât pune mai multe probleme. Aceste probleme nu sunt însă propoziţii pentru raţiune, discutabile, ci trăiri, experienţe. Problema morală este capitală în cadrul destinului nostru, deci trebuie pusă ca experienţă morală, nu luând atitudine, ci trăind răul şi binele. De aci imoralismul lui Gâde (care e o faţă a preocupării morale), simpatia pentru opera lui Dostoiewski şi Wilde.

4) Adevărul fiind în fond scopul ultim şi al artei, scriitorul nu trebuie să se prefere. Stilul, „expresia artistică” rămân fără interes. Scriitorul caută autenticul.

(„Jurnalul literar”, I, 45 din 5 noiembrie 1939)

* Din opera lui André Gâde în „Jurnalul literar”, I, 41 din 8 octombrie 1939 (fragment din Traité de Narcisse Théorie du symbole, 1891, tradus de G. Călinescu).