Prefaţă

Acest opuscul reprezintă nouă prelegeri ţinute la Facultatea de filosof ie şi litere din Iaşi în primăvara anului (trecut. In el sunt unele lucruri originale, măcar în intenţie. Fireşte, nimic nu este nou sub soare şi când crezi că ai descoperit o noutate, bagi de seamă că a spus-o altul mai înainte. Spiritul general, cel puţin, al acestui curs circulă azi printre esteţii poeziei şi nouă nu ne poate ră-mănea decât meritul nuanţei, al unei definiţii mai limpezi. Aiceastă corespondenţă între ideile noastre şi spiritul contimporan este o dovadă că nu plutim în extravaganţă.

Cursul nostru minuscul de poezie este numai un program. Capitolul VI, de pildă, dezvoltau, va putea deveni el însuşi o carte deosebită. Poate e mai bine şi aşa ne-am zis şi noi, oa aceste lucruri delicate să fie numai atinse iar nu ofilite de prea multă pedanterie. Aşa simplu cum pare la întâia vedere, cursul se bizuie pe oarecare specu-laţiune şi se cade ca cititorul să-l examineze cu atenţie, spre a nu înţelege mai puţin decât trebuie. Şi auditorii, studenţi numai în literatură şi tinerii oare vor citi aceste pagini pot fi neabişnuiţi cu dialectica strânsă, dat fiind că la noi se discută despre poezie într-un chip foarte diletant. Am căutat a ne exprima oît mai limpede cu putinţă. Dar

1 J.

Nu ne-am îngăduit să degradăm noţiunile pentru a da celor grăbiţi iluzia că înţeleg. Unele lucruri sânit grele nu prin cuvinte ci prin calitatea însăşi a abstracţiunilor.

Intenţia noastră nu a fost să dăm informaţii despre curentele literare (dadaism, futurism, suprarealism, ermetism), ci numai să ne folosim de ele spre clarificarea unor noţiuni de estetică poetică. Dar ne închipuim că pentru mulţi aceste diseuţiuni vor avea şi un interes documentar. Cititorul trebuie să Înţeleagă, de altfel lucrul pare limpede, că noi nu glorificăm şi nici nu osândim vreo şcoală literară oi numai încercăm a scoate din ele o experienţă. Încheierea pentru cititor trebuie să fie aceasta: că oriunde sunt idei clare este şi un adevăr şi ca atare luarea în râs superficială nu e o atitudine de intelectual. Şcoala a îndepărtat de tineri de la speculaţiunea estetică, ţinându-l în formule lobsloure şi noi voim să facem pe aceşti tineri să gândeaseă.

Noi am intitulat la început cartea mult mai modest (Curs de poezie), dar apoi consideraţii practice din oîmpul tipografiei au cerut titlul mai simplu de Estetica. Nu este însă nepotrivit. Căci vorbind în particular despre poezie, noi am răspuns la problemele fundamentale ale Esteticii (obiectul, esenţa artei, receptarea fenomenului artistic). Prin deducţie, cititorul va putea determina atitudinea noastră în tot ce are vreo atingere eu arta. Am procedat ca Tilgher, rezolvând de-a dreptul problemele, fără a prezenta materia enciclopedie ca d. Tudor Vianu, la a cărui Estetica trimitem în scopul informaţiei şi al documentării asupra felului cum esteticienii ştiinţifici înţeleg chestiunea.

G. C.