V. U. ANATOMIA ÎNGERILOR.

Domnule profesor, am băgat de seamă că poeţii u-• zează şi abuzează de imaginea îngerilor. Evident, convenţional, îngerul e un tânăr ou aripi, dar încolo e o fiinţă destul de inconsistentă şi nu pricep întrucât ar putea sugera frumuseţea fizică. Are îngerul o anatomie canonică?

Are, domnule.

Binevoiţi a-ani explica.

Nimeni n-a descris amănunţit un înger, afară doar de Sfânta Teresa de Avila, care pretindea a fi văzut unul mititel, un heruvim aprins la faţă şi eu o suliţă de aur în mână. Insă anatomia îngerului poate fi dedusă din i-deea de fiinţă angelică. O astfel de făptură aparţine regnului superior al spiritelor celeste şi ca atare unele note pot fi determinate prin simplă analiză.

Vorbiţi prea adânc, nu mă dumiresc. De pildă, eu aş vrea să ştiu: îngerul e bărbat ori femeie?

J.04

Lucrul e foarte simplu. Deşi oîte un romantic a cân-tat dragostea între îngeri sau între un înger şi o muritoare (confuzie cu noţiunea mai largă de geniu), nu există decât un singur gen al îngerilor, acela neutru. Un înger seamănă oîteodaită mai mult cu un tânăr, alteori mai. Mult cu o fată, dar, sexual vorbind, el n-are sex şi dacă i s-ar ridica vălurile ce-l acopere în chip obligatoriu, snar vedea că n-are organe genitale. Prin urmare nu-l nici măcar un hermafrodit.

Pentru ce aşa?

Pentru că dacă ar avea organe de procreaţie, ar fi minat de concupiscenţă şi trebuie să recunoşti că un. Înger turburat de dorinţe erotice nu mai răspunde postulatului seninătăţii serafice.

Atunci de aceea se vorbeşte de serafismul vieţii monahale, întemeiată pe castitate.

Vezi bine. Acum putem merge şi mai departe şr. Să precizăm anatomia. Fiind absentă sexualitatea, dispar şi semnele anatomice secundare ale acesteia. Astfel, nu-l de gândit un înger cu aspect feminin excesiv,. cu păr lung despletit, cu sâini plini, precum nici hirsut, muşchiulos şi viril, dacă are nuanţă masculină. Îngerul e un copil ambigen de epocă prepuberală, suav şi inocent.

Aţi spus, domnule profesor, că îngerul nu poartă., părul despletit. Dar cum?

Precum arată iconografia. Totdeauna buclat, rotunjit în jurul umerilor, ca pe vremea Renaşterii. Chiar culoarea părului este deductibilă.

Cred că pot să vă desfăşur gândul. Părul nu va. fi în nici un caz negru, potrivit unei fizionomii oacheşe, pentru că asta ar sugera un temperament meridional, excesiv terestru şi lubric.

Aşa şi este. Părul îngerului e blond, auriu, focos, cât mai luminos şi mai imaterial. Acum să mergem şi mai departe. Să zicem că un înger se înţeapă la mână. cu un ispin, ca să vorbim mai poetic. Ce trebuie să curgă, după d-ta?

Eu gândesc că sânge!

Nu, pentru că un înger sangvin e coruptibil. Sân-gele se alterează, produce erupţii, e pasibil de intoxicaţii, este în fine viaţa animală însăşi. Îngerul se deplasează clin punctul de vedere al circulaţiei spre regnul vegetal. El poate îi gândit ca îmbibat cu o sevă odorife-ră, cu un balsam suav. Doar ştii că moaştele au miros de aromate şi nici de cum de cărnuri uscate şi de sârige coagulat.

Daţi-mi voie atunci să vă întreb. Dacă am face unui înger o laparotomie, adică o deschidere a abdomenului, ce-am găsi?

Ar trebui să găsim nişte cărnuri reci şi fragede ca miezul de măr şi nişte intestine cu totul vegetale, o ţevărie decorativă şi parfumată, în sfârşit. Îngerul poate înghiţi un aliment eteric, un vin de euearistii, spre a face simbolic gestul nutriţiei, însă digestie animală nu poate să aibă. Altfel ar fi fetid, ar avea defecaţie şi asta e contra principiului incoruptibilităţii.

În cazul acesta, îngerul nici nu-l expus suferinţelor şi boalelor.

Bineînţeles că nu. Doar Edgar Poe face aluzie la răceala contractată de Annbel Lee, care în fond e o simplă femeie, văzută însă ou atribute angelice. Şi totuşi poetul A’orbeşte delicat de o eongelaţie, la care ar putea fi supuse şi florile, excluzând orice îmagine de congestie: That the wind came out of the cloud by night Ch’illing and killing my Armabel Lee.

Dar cum merg îngerii, domnule profesor?

Nefiind supuşi cu fatalitate legii gravitaţiei, ei pot trece ca un fulger, pot zbura ascensiv şi descensiv şi pluti pe deasupra solului. Paşi ei nu fac, pentru că asta presupune un efort muşchiular, material. Ai băgat de seamă că adesea pictorii reprezintă pe îngeri cu veşmântul mai lung decât piicioarele, fluturând pe dedesubt.

Ah! Acum înţeleg versurile lui Petrarca despre Laura: Non era l’andar suo cosa mortale, Ma d’angeli’ca forma.

Insă Petrarca mai spune şi aceasta:

E le parole Sonavan altro che pur voce umana.

Oare cum vorbesc îngerii?

Canonic, îngerii nu vorbesc, deoarece vorba conţine idei, iar îngerii trăiesc o existenţă inefabilă. Cel mult strigă Osanna, ca în Paradisul dantesc. Îngerii cântă şi au preferinţă pentru muzica instrumentala, pentru viole, bunăoară. Ştii versurile lui Mallarmé: La lune s’attristait. Des séraphins en pleurs Rêvant, l’archet aux doigts, dans le calme des fleur? Vaporeuses, tiraient de. Mourantes violes De blancs sanglots glissant sur l’azur des. Corolles.

Uneori au un glas teribil şi profetic, deşi sonor, o voce celestă, eutremurând eterul, cum e cazul îngerului Israfel al lui Edgar Poe: None sing so wildly well As the angel Israfel.

Mă rog, este îngerul o fiinţă reală, de vorbiţi cu atâta amănunţime despre el, sau o himeră?

Nu ţi-am spus? E o himeră, avân. D însă ca atare realitate în universalitatea sufletului uman, o formă anticipată căltre care mergem.