Capul III

Arată-să cea dintăi a bulgarilor ieșire spre părțile împărățiii romanilor

Întăi dară trebuie să să pomenească că noi în a Hronicului nostru, Carte 3, Cap. 2, 3, curat am arătat, precum minciunos și cu năpaste iaste Dachiii numele Flachiii, pre carile vor unii așé numai pe-ntreg și fără nici o socoteală, cu mulți ani mai denainte de desălecatul ei cu romani să i-l dea și cu năpaste asupră să i-l puie, unde noi pre scurt pentru aceasta amelițind, cuvântul am cruțat, că aicea la locul său, pe larg să-l dzicem și să-l arătăm. Deci pricina și născătorii acestui nume nou a Dachiii fiind întăi bulgarii, întăi pentru a lor ieșire într-aceste părți, să dzicem trebuiaște. După prădzile Attilii (pentru carele în Carte trecută mult s-au dzis), cu 48 de ani mai pre urmă, scrie Marțelin, precum leat 499, în 7 ani a împărățiii lui Anastasie împărat (precum însămneadză Calvizie la acesta an și Petavie, Partea 1, Carté 7, iar Gheorghie Chedrin dzice, într-al 10-lea și al 11-lea an a împărățiii lui Anastasie, despre părțile Crivățului s-au arătat întăi spre părțile Evropii neamul varvarilor bolgari, carii pănă atuncea nici vădzuți, nici audziți, necum știuți, era în părțile împărățiii romanilor. Acéștia dară bulgari rădicându-se de piste apa Volga (de pré 306 Leat 502 321: Leat 504 care și numele au), fără véste și tot de o dată au întrat în hotarăle romanilor și pănă la Thrachia peste Dunăré prădând, mari răutăți și jacuri au făcut; împotriva a cărora Anastasie împărat trimițind oaste, li-au ieșit înainte la apa ce să cheamă Zursa și dându-le războiu, fură romanii biruiți; multe capete de frunte și 4000 de slujitori pierdzind. Împăratul Anastasie, vădzind că împotriva a neam vrăjmaș ca acesta cu armele ceva nu va putea folosi, multă sumă de bani dându-le, i-au mai potolit și într-acea dată din hotarăle împărățiii să iasă i-au înduplecat. Bulgarii înapoi întorcându-să, tocma la locul lor să să fie întors, au prin locurile hotarălor împărățiii să fie rămas, la istorici curat a cunoaște n-am putut. Ce atâta numai cât iarăși acela istoric scrie, precum la anul 502, bulgarii iarăși să fie întrat cu pradă și să fie vinit pănă aproape de Thrachie. Aicea cititoriul bine de va lua sama acestor doaă prădzi a bulgarilor, a doaă lucruri va însămna, carele, precum trebuie cunoscându-să, multă lumină socotélii ce vom să dzicem vor da; unul dară iaste, că în prada dintăi au trecut bulgarii prin Dachia, Misié, pănă la Thrachia; iară al doilea precum s-au apropiat numai de Thrachia, din carea aiavea iaste, că bulgarii sau aproape de Dachia au stătut când s-au întors din năvala dintăi, sau în singură Dachia spre părțile câmpului s-au oprit, adecă spre Nistru. Deci, oricum ar fi fost, într-alt chip nu să poate înțelége fără numai că bolgarii prin Dachia li-au fo st a t réce l a M isia ș i l a Thrachia și ochii lor de ochii romanilor întăi în Dachia să fie dat, apoi aiurea. Această socoteală adevărată să fie, dintr-același istoric să dovedéște, de vréme ce scrie că bulgarii, la a doa vinire trecând în Misia au rămas într-însa și Anastasie împăratul cu de-a sila de acolo să-i scoață neputând, li-au dat cale să triacă în Pannonié. Și așé bulgarii, leat 504, au trecut Dunărea și au întrat în Pannonia, unde îndată au luat cetatea Sirmion (carea să fie fost dimpotriva Beligradului aiure am arătat), de unde să cunoaște, că 307 322: Hronograful slovenesc, Glav. 129 de n-ar fi trecut întăi prin Dachia (măcar că aceasta istoricul anume nu pomenéște), n-ar fi scriind, că din Misia sculându-să au întrat în Pannonia, carea iaste pesté hotarul Dachiii spre Apus, precum și de aceasta în doaă, trei locuri s-au pomenit. Rămâne dară adevărul, precum bulgarii, când de la Volga au ieșit, întăi să fie vădzut în Dachia pre romanii acolo trăitori și pre acei romani să-i fie numit cu numele carele au fost având în limba lor romanii, pentru carea acmu așé pre rând vine cuvântul să cercăm, să aflăm și să arătăm, romanii la limba bulgăriască (carea una cu cea slovenescă să fie, nime să va afla să tă[gă]duiască), ce nume au avut.