Capul V

Dovedéște-să traiul romanilor în Dachia, după împărțala împărățiii, pănă la pristăvirea lui Constantin Marele

Acéstea aședzind și tocmind marele Constantin, la anul 332, gotthii sculându-se asupra sarmatilor, au cădzut asupra lor; ce sarmatii, fiind sub protecția împărățiii, s-au plâns de nevoia ce le vinisă asupră. Împăratul Constantin îndată au orânduit pre fiiul său, Constantin chesariul, și mărgând asupra lor, nu numai căci i-au gonit de pre hotarăle împărățiii, ce atăta i-au răzbit cu bătaia cât aproape de 100 000 au pierit; iară căți au rămas li-au căutat a să ruga de pace și să fie supt ascultarea împărățiii ca și gotthii; cu această tocmală, ca când ar trebui împăratului să dea 40 000 de oaste; pentru care încredințare au dat și zălog împreună cu alții și 244 Zosim, Cartea 2. Ammian, Cartea 17, Cap. 19. Evsevie, în Viața lui Constantin 247: Zosim acoloși pe ficiorul domnului lor lui Ariaric. Cătră cei mai de sus pomeniți istorici Zosim, Carte 2, și Ammian, Carte 17, Cap. 19, Evsevie, în Viața lui Constantin; gotthii,la anul al doilea, fiind să trimață acea oaste carea să legase să să dea în slujba împăratului, vrând să facă vicleșug, pentru ca să nu margă ei singuri în oaste, au dat arme robilor lor, învățându-i céle ce sint a oștirii. Robii luând armele îndată li-au întors asupra stăpâ[ni]lor și din lăcașurile lor i-au gonit. Gotthii neavând încătro lua, au cădzut la Constantin Marele să-i priimască și să le aréte unde va fi plăcérea împăratului, loc să să sălășluiască; Constantin priimindu-i, i-au împărțit prin provinții, în Schithia, Thrachia și pănă la Italia. Iară Zosim istoricul, în toate, după obicéiul său, cercând chip de hulă asupra lui Constantin, scrie „precum pre unii, puindu-i supt giurământ, i-au priimit în cétile slujitorilor; la carea alți împărați mai pre urmă uitându-să și vrând și ei să să facă așé, de niamuri ca acestea în locurile împărățiii, multă nevoie și răutate au grămădit asupra împărățiii”. Socotéște, în câtă pază și ferială au fost supt împărățiia romanilor Dachia, cât totdeauna au ferit-o, alte niamuri varvare într-însa cu românii să nu să amestece, ce pre dânșii numai pre acéle locuri lăsindu-i, pre varvari ca aceștia îi depărta și nici suppuși într-înșii sau aproape de dânșii îi lăsa să să aședze; că aceasta socoteală de n-ar fi fost, putut-ar fi Constantin Marele, precum li-au dat loc printr-alte țări, așé să le dea și în Dachia, ce aceasta împărații nu o făcea, căci marginea împărățiii și hotarul cel mai în fruntea a tuturor tătarâlor, în mână streină nu-l putea încréde.