Capul I

Pentru vechiu neamul tătărăsc, carile în Svânta Scrisoare să chiamă Gog și Magog și pentru de obște hotărârea a toată Schithia și pentru numele Dachiii

Pentru ca oglinda Hronicului nostru de tot pravul îndoinții mai ștearsă și mai curată înaintea privélii cititoriului să o punem și pentru ca izvorul și începătura numelui Dachiii (pre carea acmu țărâle Moldovei, Țara Muntenească și Ardealul stau), de unde au izvorât și au purces, mai chiar să putem arăta, socotit-am că întăi foarte de triabă să fie oarece pre scurt pentru toată Schithia, adecă țara tătărască să dzicem, de vréme ce și a dachilor neam (de pre carile părțile acéstea Dachia s-au numit) tot dintr-o rădăcină și dintr-o corenie cu schithii au fost, precum și alte multe și mai nenumărate năroade dintr-aceiiași schithi (sau tătări) cu cursul vrémilor în multe părți răzlețindu-să, ca nișté întunecoasă neguri, mai toată fața pământului au acoperit și ca un potop de vărsate și peste tot lățite ape, nici la Asia, nici la Evropa, nici la Africa, vreun unghiu nepotopit și necălcat n-au lăsat, pentru a cărora năbușeale și undături pline sint istoriile ellinilor, a latinilor și a altor limbi, carii stâlpul scrisorii au ținut și mutările lucrurilor au însămnat. Noi dară mai véche și mai bătrână istorie decât Sfânta Scriptură necunoscând, în buni chedzi dumnăzăiescul cuvânt povață și agiutoriu luând, de la dânsul și încépem, carile unul și singur iaste, ce cuprinde α și ω, începutul și sfârșitul.

Lăsind dară, pentru scurtarea cuvântului, a neamurilor ghenealoghie (adecă corenie), de la Noe înapoi pe amănuntul a povesti, luând numele numai carile la Sfânta Istorie să pomenște, de niamurile Gog și Magog (de pre carea luând persii numele le dzic cin macini, iară asirii și arapii: egegi megegi), pre acéstea dară neamuri Sfânta Scriptură le așadză în părțile Crivățului, de la carile după proroceasca adeverință s-au pornit și să pornéște tot răul peste tot pământul [1].

Nici alt neam deosăbit să fie acela de a schithilor putem cunoaște, de vréme ce partea Crivățului, asămănarea numelui și cumplite faptele lor carile dinceput au făcut și pănă acmu fac, chiar și aiiavea îi dovedéște, că pomeniții Gog și Magog spre părțile Crivățului (unde acmu tătărâmea cea mare să chiamă) au lăcuit și încă lăcuiesc, și dintr-înșii atâtea neamuri prin toate vremile ca roii s-au pornit și într-altele părți au izbucnit, de mulțime nici Crivățul, nici locurile lor céle late, lungi și largi mai încăpându-i.

După cea de dumnădzăiescul duh [în]suflată istorie, târdziu mai pre urmă au început cea din truda și chiteala omenească a purcéde, a căriia întâi între limbi născători (precum a tuturor socoteala de obște iaste) au fost haldeii, după dânșii finicsii, de la carii ellinii au luat mai pre urmă și slovele, iară ciniile învățăturilor de la eghipți. Deci ellinii, în multe mai iscoditori și mai isteți decât alte limbi fiind, început-au nu numai ale sale ce și a altor neamuri lucruri și fapte după a vremilor tâmplări a le însămna și în scrisoare celor mai apoi următori a le lăsa.

Dintre ellini dară mai vechiu decât toți scriitorii să socotéște a fi Omiros, carile cu verșuri neapotrivite și cu iscusită limbă ellinească au scris războiul a tuturor grecilor și răzsipa vestitei cetăți a Troadii. Scris-au dară istoria sa cu noadzăci noă de ani după răzsipa Troadii[2], iară mai denainte de Mântuitoriul lumii Hristos Dumnădzău cu 1206 ani, în care războiu ai fost precum schithii așé și amazoanele vestite în vitejie muieri, dintr- același neam purcése (precum pentru aceasta adeveréște Iustin, iscusitul istoric) să fie[3].

După Omir poetic