Capul II Pentru cèle vechi a Dachiii hotare

De vréme ce țărâle a stăpânirii Moldovii, gheografii și împreună cu istoricii, precum cei mai vechi așé cești mai noi toți, cu socoteala de obște ca pre o adevărată a Dachiii parte o cunosc, și vrând noi ca cu tot de-adinsul cărțile a tutoror scriitorilor, carile la mâna noastră a vini s-au tâmplat, scuturând, adeverința istoriii noastre nu din pâreaie abătute, ce din singurele izvoarăle și fântânile ei céle dinceput să scoatem, nu fără cale a fi am socotit întăi pentru céle vechi a Dachii hotară (în carile, precum dzisăm, și Moldova noastră să cuprinde) cât de pre scurt oarece să dzicem și ales, precum de la a tuturor vacurilor gheografi să șiruiaște, să o hotărâm.

Cea dintăi dară și de obște a tuturor socoteală iaste precum țara Dachiii să fie stând pre malurile Dunării, carile sint despre partea Crivățului și de la Marea Neagră spre Apus și spre Ghermanie hotarăle să-și fie întins.

Aceștii sentenții, precum ellini așé latini, câțiva avtori a avea putem; însă lucru așè de chiar și fără prepus, multe a multora mărturii a aduce, sămn nu mai de pofta laudei a fi părindu- ni-să și pentru ca de cleveta affectațiii a scăpa să putem, din cei mulți câțiva numai și mai de credință, pentru dovada cuvântului, aicea pre scurt îi vom aduce.

Din carii întăi dară înainte ne iase Stravon,om ellin și dintre toți gheografii mai vechiu (căci supt vremile lui Avgust Chesar au trăit), a căruia cuvinte în limba lui pentru Dachia și pentru dachi, precum li-au dzis, așé le vom scrie: Γέγονε (dzice) δε καί άλλος τής χώρας μερισμός συμμένων έκ παλαιού, τούς μετά γάρ Δακούς προσαγορέυουσι, τούς δέ Γέτας. Γέτας μεν τούς προς τoν Πόντον κεκλιμένους, και προς τήν έω, Δακούς δέ, τούς είς τάναντία προς[την] Γερμανίαν, καί τας του Ιστρου πηγάς. Ce va să dzică: „făcutu-s-au și altă împărțală aceii țări, încă de demult însămnând, deci pre unii îi chema dachi, iar pre alții gheti; și gheti dzicea celor ce să abătea spre Marea Neagră și spre Răzsărit; iară dachi celor dimpotriva acestora spre Ghermania și spre izvoarăle Dunării.”

Cu Stravon într-o socoteală iaste Dionisie Periighitul carile sau tot într-un vac cu Stravon sau după puțin mai pre urmă decât dânsul, părțile acéstea cutreierând, au scris stihurile de carile în Capul trecut am pomenit așé. Despre parte aceștiia (adică a Mării Négre) spre Crivăț să întind cu lăcașul niamuri multe, unile după alalte stând, pănă la gura bălții Meotis: ghermanii, sarmații, ghetii, împerună și bastarnii și a dachilor nenumărat pământ și vitéjii alani. Ca acestéași citéște la Plinie, Cartea 4, Cap. 12.

Însă trebuie a ști că mai denainte de vremile lui Avgust Chesar, din gheografii pomeniți, carile să fie fost hotarăle Dachiii cu adevărat nu să pot ști, pentru căci, pe atuncé mai de obște să véde să fie fost numele ghetilor și a Ghetiii, decât a dachilor și a Dachiii.

Și marginile Ghetiii nu numai cu Dunărea să hotărâia ce încă și peste Dunăre trecând toate Misiia cuprindea, împotriva a cărora cu 132 ani mai denainte de naștirea Domnului Hristos (precum mărturiséște Hronologhia lui Calviz și Onufrie, la același an) mărgând Valerie, sau, precum vor unii, Fulvie Flaccus, întăi cu războiu la Sardiia (carea iaste acmu Sofiia) i-au biruit, apoi cu dânșii pace s-au aședzat, precum și din stihurile lui Ovidie poetic