Sărbătorirea circumciziunii

Iar cînd se va împlini al optulea an al vîrstei lui, sau şi mai mult, chiar pînă la al treisprezecelea, căci nimic nu se opune, se face acelaşi cortegiu, însă copiii de demnitari s-a obişnuit să facă sărbătorirea tăierii împrejur, cu mare cheltuială, cu trei zile înainte de vineri (căci în acea zi trebuie să fie tăiat împrejur), iar la cei ai sultanului şi cu 40 de zile (despre acest lucru vom vorbi clar mai jos), întorcîndu-se deci acasă, cei mai bogaţi şi boierii au obiceiul să adune trei, cinci sau, dacă pot, chiar pînă la douăzeci de băieţi săraci, ca să-i taie împrejur şi pe ei împreună cu fiii lor (căci dacă are fii mulţi, tatăl se sileşte să fie toţi circumcişi împreună, pentru ca să n-aibă cheltuieli mai mari) şi astfel îi introduc pe toţi într-una sau două odăi frumos aşternute, unde e gata un chirurg foarte iscusit în această artă, care dezbrăcîndu-i pe toţi, îi culcă la rînd pe aşternuturile lor. Chirurgul acela are un instrument cu care, întinzînd mai întîi pielea mădularului de circumcis, o prinde ca în nişte cleşte şi o strînge tare ca să nu se retragă îndărăt. Dacă vede copilul palid de frică şi plîngînd, ca să-i ia frica, se preface că va amîna circumcizia pentru o altă zi şi ţinînd gata bomboane dulci sau simplă miere, pe neaşteptate taie partea de piele ce iese din cleşte. Dacă băiatul vrea să ţipe simţind acest lucru, chirurgul îndată îi unge buzele cu miere sau cu altceva dulce, pe care copilul lingîndu-le şi amestecînd durerea cu dulceaţa, se potoleşte şi în­cetează plînsul. După terminarea circumciziei, prietenii şi vecinii care sînt chemaţi la această sărbătoare aruncă în patul băiatului daruri, care cum vrea şi poate, pentru ca acela văzîndu-le să capete mîngîiere şi să uite durerea.