Maalumi

Maalumi este numit cel care cunoaşte sau cel iscusit în ştiinţă. Aceştia mărturisesc că pentru omul cu mintea curată nu există nimic care să nu-i poată fi cunoscut, nimic neştiut, ascuns sau tăinuit de cunoaşterea lui. Şi nu numai lucrurile naturale, care sînt pentru unii foarte grele şi cu neputinţă de cunoscut, le pătrund ei în chip desăvîrşit cu aflarea şi cu înţelegerea, ci şi pe cele dumnezeieşti toate, tainele cele ascunse din veac şi pe însuşi Dumnezeu, creatorul tuturor, cum este el în sine . Pentru că, spun ei, asemenea oameni văd cu lucrarea minţii mai limpede cele ce nu sînt de faţă decît noi pe cele ce sînt înaintea ochilor noştri ; aş zice că aceştia sînt asemenea neotericilor (modernilor) europeni numiţi £deptοV (care le pot face pe toate după cum le vine în gînd).

Se povesteşte că aceştia au ca prim fondator al lor pe un oarecare Saadi, de aceea se şi numesc Saadi. Şi se spune că această desăvîrşire a sufletului şi lucrarea lui liberă înţeleasă în abstract, nu se poate obţine altfel decît prin mortificarea trupului şi prin uscarea lui, dar atît numai, încît simţurile de dinafară (care ţin de partea animalică din om), stingîndu-se cu totul şi supunîndu-se lucrărilor lăuntrice şi stăpînirii sufletului raţional, să nu simtă sau să nu perceapă nimic senzual, adică palpabil, vizibil, auzibil şi celelalte toate ce se numesc în mod obişnuit subiect şi obiect. Şi astfel, cînd a încetat cu desăvîrşire lucrarea simţurilor trupeşti, sufletul luîndu-şi puterile sale cele înţelegătoare, acţionează asupra tuturor obiectelor simultan, pătrunzător şi unificator. Aşa, de exemplu, în ziua de zece mai care e acum, în minutul întîi de la amiază, adică la ora 12 şi un minut, cel ce s-ar afla la Moscova sau Constantinopol, în aceeaşi zi, ceas şi minut este şi la Petersburg, Cairo, Viena, Roma şi pretutindeni şi vede, cunoaşte, înţelege şi ştie toate, în toate locurile pe care şi le-a pus în mintea sa, de faţă şi ca fiind prezent acolo. Iar cauza acestui lucru ar fi, după cum zic, faptul că ei, cunoscînd firea lui Dumnezeu cum este în sine, le văd şi ei pe toate în Dumnezeu şi prin Dumnezeu unificatorul şi le pricep pe toate cele trecute, prezente şi viitoare laolaltă. Aceştislujitori ai răului se laudă că prin deprinderea zilnică (dar la început cîte puţin şi fără grabă), ajung la atîta nemîncare şi la culmea înfrînării de orice hrană, încît în 40 de zile gustă mîncare numai o dată şi atunci foarte slabă şi puţină, adică numai două sau trei măsline, smochine, bobite de stafide şi alte vegetale.

Am văzut eu însumi un om împodobit cu moravuri bune şi iscusit aproape în toate ştiinţele, care vrînd să cunoască prin experienţă poveştile acestor eretici, şi-a rînduit să se usuce cu postul după poruncile lor, însă din cauza nemîncării atît a slăbit din zi în zi încît doctorul în medicină al casei noastre, foarte slăvit pe acea vreme, Andrei Lichinie (despre care am auzit că din porunca actualului sultan a fost spînzurat), avînd mare grijă pentru viaţa săracului aceluia, abia l-a adus la sănătatea lui dintîi. încă se laudă aceştia cu meşteşugul chimiei şi că au inventat piatra filosofală si că o pot afla oricînd ar vrea. Afară de acestea sînt încă multe care s-ar fi cuvenit să le povestesc despre aceşti trîntori, dar ca să nu pierdem timpul cu povestirea unor asemenea prostii, să trecem la cele ce urmează.