Butperest

În neamul turcesc n-a mai rămas nici un fel de idolatrie, însă la persani şi arabi, dar mai cu seamă la indieni, auzim că ea înfloreşte foarte. Dintre idolatrii ce se află la muhammedani unii sînt ghebri, numiţi butperest, adică închinători ai idolilor sau ai chipurilor , alţii tersa, numiţi şi ateşperest, adică închinători ai focului , alţii kelbperest, adică slujitori ai cîinelui, iar alţii gheavperest, adică închinători ai boului.

În mod propriu însă, idolatri sînt socotiţi cei care cred că soarele, luna şi celelalte corpuri cereşti sînt dumnezei, afirmînd că conducerea şi binefacerea acestora este limpede si de înţeles pentru toţi oamenii, căci dacă ele n-ar fi fost dumnezei, sau de n-ar fi păzit lucrurile care sînt în lumea de jos, aceasta nu s-ar fi putut păstra nici în starea ei, nici în mişcarea sa necontenită. Dar ce fel de ceremonii şi rînduieli practică ei pentru adorarea idolilor lor, n-am aflat niciodată pe nimeni care să mă informeze despre tragedia lor. De unde a luat aşadar unul dintre creştinii noştri o scriere anonimă (a cărui carte a tradus-o din limba italiană în stilul simplu al dialectului rus domnul Petre Andreievici Tolstoi, ambasadorul plenipotenţiar pe lîngă Poarta otomană) n-am putut afla . De aceea, copiind cuvînt cu cuvînt, vom adăuga aici cele scrise de autorul mai sus menţionat despre idolatrii muhammedani :

„Unii astrologi (spune el) şi unii naturalist! practică mărturisirea acestui eres în Constantinopol, dar există un mare număr printre părţi şi mezi, unde bărbaţii se închină de obicei soarelui şi femeile lunii, iar alţii Polului arctic. Aceşti oameni nu sînt prea aspri în manierele vieţuirii lor, nici foarte zeloşi să păzească ceremoniile legii lor, însă trăiesc în mod natural bine şi se orientează foarte iscusit în toate lucrurile ; nu le place să creadă că sufletul este nemuritor şi că pentru patimă şi virtute se răsplăteşte pe lumea cealaltă. Nu se răzbună niciodată pentru necinste, cînd le este pricinuită, pentru cuvintele arbitrare care le sînt spuse, nici pentru multe din nelegiuirile cu care greşesc oamenii, socotindu-le drept nişte acţiuni naturale, care provin de la planete, nici nu se necăjesc, cum facem noi, cînd ne udă vreo ploaie mare, sau cînd soarele ne încălzeşte trupul în timpul verii”. Pînă aici [am citat din] el .