Ateşperest

Ateşperest, adică închinători ai focului nu se află în Constantinopol şi chiar dacă sînt unii nu se declară niciodată, pentru că îndată ar fi condamnaţi la moarte sau, lepădîndu-se de eresul lor, ar fi siliţi să accepte muhammedanismul. Totuşi am auzit că ei nu lipsesc în ţara kiurdilor, învecinată cu ţara perşilor , că mulţi din aceştia se află şi în Persia, iar că toată India e plină de închinători ai focului consider că nu se poate să nu fi auzit cineva. Aceştia, după vechiul obicei al păgînilor, păzesc cu multa grijă un foc veşnic care nu se stinge niciodată, socotind că de la acest foc nestins le vor veni lor toate cele bune şi cu noroc, atît în veacul acesta cît şi în cel viitor (căci ei cred, după Curan, că are sa fie ziua judecăţii şi viaţa de veci). Bătrînii lor, apropiindu-se de sfîrşitul vieţii, sau căzînd la boală pe neaşteptate, sau slăbind de bolire multă, se încredinţează prietenilor sau celor de aproape ai lor, ca în ceasul morţii să-i ardă. Căci ei zic că dacă sufletul va ieşi din unul ca acesta mai înainte să fie aruncat în rugul aprins, va arde veşnic în gheena ; dar dacă îi va mistui focul înainte de a-şi da sufletul, bănuiesc că vor primi raiul şi acea strălucire dumnezeiască din vechime din care e făcut sufletul (care cred ei că e de foc, şi că Dumnezeu însuşi nu e altceva decît focul), după cum îi învaţăCuranul , şi că vor reveni la starea cea bună şi la fericirea cea dintîi.