Kelbperest

Kelbperest înseamnă cei care se închină cîinilor. Aceştia nu cinstesc pe orice cîine, ci numai pe cel negru, din soiul cîinelui negru adorat de ei. De se va naşte un căţel negru, îl hrănesc cu mare grijă şi-l cresc într-un loc curat, deosebit de ceilalţi căţei care s-au născut împreună cu dînsul. Şi cînd moare zeul lor cîinesc, pun după el cu mare solemnitate şi ceremonii un alt succesor şi domnitor. Casa în care e păzit şi hrănit cîinele acela este şi templul lor, făcut spre a-şi înălţa rugăciunile. Iar pe cîinele cel mort, petrecîndu-l cu mare tristeţe şi tînguire, îl îngroapă cu cinste, ca pe un împărat şi domn al lor, şi fac o mare gropniţă deasupra cadavrului, scriind pe table de marmură anul şi viaţa lui şi binele sau răul ce s-a întîmplat poporului în vremea vieţii lui.

Aceşti închinători la cîini, cînd vin în cetăţile unde nu li se dă dinilor nici o cinste, se silesc cu multă cheltuială şi ostenele să fure din acea cetate pe toţi cîinii negri, pe care după aceea au grijă să-i trimită în ţara lor. Dacă unul ca acesta va vedea pe cineva bătînd un asemenea cîine, sau necăjindu-l altfel, îl admonestează, nu fără a ofta din greu, că rău face, şi chiar dacă i s-ar trage din asta o nenorocire a vieţii nu va tăcea, altminteri tăcerea lui i s-ar socoti drept păcat de moarte şi fărădelege. De unde şi-a luat începutul această nelegiuire nu pot spune cu adevărat, însă se ştie că ea a provenit de la vechii egipteni şi, printr-o tradiţie neîntreruptă, s-a tîrît la acele popoare mai mult cîineşti, pînă acum, cu tărie.