Nahv

Apoi învaţă alţi trei ani nahv, sau sintaxa , după terminarea căreia pot să citească şi să scrie mai corect căci corect de tot n-am văzut pe nimeni dintre oameni), adică să pună în compunere cuvintele fără greşeli şi să ie scrie ortografic. De ce am spus că n-am văzut pe nimeni să citească şi să scrie arăbeşte perfect ? Pentru că la ei, dacă cineva n-a înţeles perfect un cuvînt nu-l poate niciodată citi curat, întreg şi corect. Această greutate a citirii şi a scrierii se naşte din faptul că literele arabe sînt lipsite de vocale (într-adevăr, au numai trei vocale :ustun = e, esre = i, şi uturu = u). Dar aceste semne nu sînt scrise niciodată decît în Curan, pentru ca să poată citi mai cu fereală şi mai fără primejdie graiurile dumnezeieşti, căci dacă cineva din puţină ştiinţă şi ignoranţă ar citi Curanul greşit, se socoteşte ca o fărădelege. Şi aşa, dacă nu înţelege vorba însăţi, nici sensul şi însemnătatea ei n-o poate înţelege ; de aceea, daca. nu va şti la ce fel de vocală să alăture consoanele, va citi pe dibuite, şi totdeauna va rămîne în îndoială dacă a rostit cuvîntul corect sau imperfect.

De exemplu, dacă stă scris r-m-l , fără vocale şi se adaugă semnul ustun ( = e) deasupra lui r, se va citi reml, care înseamnă a ţese sau a împodobi cu mărgele . Dar dacă şi deasupra Iui r, şi deasupra lui m s-ar pune semnele vocalei, s-ar citi remel, care înseamnă a merge grăbit şi a fugi într-un anumit mod – între pas şi sărit. Remel mai înseamnă şi an cu ploaie puţină, precum şi un fel de măsură sau număr arab ; de asemenea remel înseamnă un fel de vrăjitorie cu puncte şi caractere, sau vrăjitorie cu pămînt, şi acelaşi [cuvînt] mai înseamnă o dovadă a belşugului, sau superioritatea lucrului, şi liniile de pe picioarele vacii sălbatice, care sînt de altă culoare decît restul corpului. Iarăşi, daca s-ar adăuga semnul teştid, care înseamnă dublarea [literei], s-ar citi remmel, adică lipsă de ploaie. La fel reml însoţit de un nume şi la genul feminin – remlet – înseamnă movilă de nisip şi acelaşi Remle este numele unui sat în Palestina , menţionat în Sfînta Scriptură drept Rama . Dacă deasupra lui r s-ar pune uturu [=u] şi deasupra lui m, ustun, s-ar citi r urnei, care înseamnă linie neagră trasă cu vopsea sau cerneala.

La fel cuvîntul alcătuit din două litere, b şi h . Dacă deasupra lui b s-ar pune ustim [ ?=e”], în limba persană înseamnă prepoziţia cu sau adverbul împreuna, laolaltă. Astfel b-m-n trebuie să se citească hemen, cu mine etc. Pe turceşte be înseamnă interjecţia celui ce se miră : ah, vai, etc.. în limba persană bih înseamnă mărul de gutui sau kud¨n; dacă s-ar adăuga esre [=i] s-ar citi bih, ceea ce înseamnă binefăcător, bun, lucios. Iar dacă la b şi la h s-ar adăuga deopotrivă esre [=i] s-ar citi bihi, care înseamnă în arabă cu el. Şi iarăşi, dacă la b s-ar adăuga uturu [=u] s-ar citi buh ; dar buh scurt scris cu vav (v, vita) înseamnă bufniţă . Astfel se cuvine a înţelege şi altele. Aceste două vorbe compuse numai din două sau trei litere le-am adus ca model pentru ca cititorul nostru sa poată înţelege clar de ce am spus că abia de este cu putinţă ca cineva să poată citi perfect, fără greşeală şi fără poticnire sau îndoială araba, persana şi turca. Căci numai dacă cineva va cunoaşte la perfecţie aceste trei limbi şi toate sensurile unui cuvînt va înţelege fără îndoială sensul întregii fraze şi materia acelei combinări. Poate, într-adevăr, să înţeleagă că înseamnă una şi nu alta numai după sens, dar dacă va ignora un singur sens din cele multe ţi, în mersul repede al cititului, nu va prinde sensul termenului şi al cuvîntului dintr-o singură privire, îndată va ajunge la nedumerire şi nu va pricepe lesne ce înseamnă mai propriu şi mai potrivit vorba r-m-l scrisă fără nici un fel de vocale. Acest singur fapt este (precnm am arătat ţi în alt loc) cauza pentru care Curanul, scris într-un stil arab foarte profund este, zice-se, cu neputinţă să fie înţeles şi interpretat chiar de muftiul însuşi. Dacă cititorul nostru doreşte să cunoască mai multe despre acestea, îl rog să citească Gramatica şi Lexicoanele limbilor orientale alcătuite sîrguincios de Meninski, cel mai de seamă interpret al împăratului Leopold . Din acelea va învăţa să nu se mire niciodată de imposibilitatea de a interpreta Curanul. Dar să mergem mai departe.