Ziua de vineri

A patra sărbătoare obişnuită este ziua Venerei, adică cea de vineri, care se numeşte sfîntă şi norocoasa (Mubarek djiumaa) . Motivul cel mai puternic al acestei prăznuiri este că fuga lui Muhammed din Mecca s-a întîmplat, zice-se, în această zi şi de la ea şi-a luat începutul său era muhammedană. Există pentru aceasta şi un alt motiv, care se poate înţelege chiar de la denumirea zilei. Djumaa înseamnă întrunire, sau adunare, cum s-ar zice pe greceşte ¼kkl¯ae, adică biserică , pentru că în ziua de vineri li se porunceşte să împlinească cele două porunci mai de seamă, dintre care cea dintîi este ca cei însuraţi în noaptea dinspre acea zi să aibe neapărat împreunare trupească cu nevestele şi ţiitoarele lor ca o lucrare frumoasă şi sfîntă, pentru ca osteneala aceea se face pentru înmulţirea şi răspîndirea neamului muhammedan. De aceea şi împreunarea trupească cu nevasta legitimă se vede că a luat numele de la împreunarea trupească din ziua de vineri sau înspre vineri. Căci ziua de vineri s-a obişnuit a se numi djumaa, iar împreunarea trupească djima . Iar steaua Venera se numeşte deosebit de acestea (zuhre) . A doua poruncă este să se dedea la rugăciuni (pe care în această zi s-au obişnuit să le facă excepţional, după cum am arătat în capitolul Despre namaz); de aceea, dacă vreun musulman a făcut rugăciunile deosebit în casa sa în alte zile ale săptămînii, în ziua de vineri este obligat să meargă neapărat la templu, ca să-şi înalţe rugăciunea către Dumnezeu în obşte, împreuna cu poporul. Căci altfel, dacă va neglija să facă aceasta, va fi socotit de ceilalţi ca un om rău şi necinstit, aşa că nici mărturia lui la judecată nu va fi primită şi nici o crezare nu vor avea cîndva cuvintele şi spusele lui. Acestea, deci, sînt sărbătorile bisericeşti la muhammedani care urmează cursul lunii. Iar despre zilele sărbătorilor politice care urmează cursul soarelui, vom vorbi îndată.