„Curanul” completat

Se mai spune că această carte a Curanului s-a isprăvit şi s-a desăvîrşit în totalitatea ei treptat, în douăzeci şi trei de ani sau, după cum li se pâre altora, în douăzeci şi cinci. Pentru că în afară de poruncile ce i s-au dat lui Muhammed în Ars (cerul cel mai de sus şi tronul lui Dumnezeu) de către acel sirkiatibi al Iui Dumnezeu, adică de către secretar, sau chiar din mîna lui Dumnezeu cînd a fost răpit în cer, se crede că mai sînt altele (care se numeschadisşerif, adică „ştiinţă sfîntă”, sau „veste sfîntă”), vestite lui după caz şi cerere prin arhanghelul Gabriel. Cînd poporul care crezuse în Muhammed se îndoia de vreun lucru şi-l întreba dacă este îngăduit sau interzis, el răspundea mai întîi că despre acel lucru nu ştie, dar se va ruga lui Dumnezeu şi va cere ca Cel preaînalt să descopere ce va voi. Iar a doua sau a treia zi, adunînd poporul, spunea că ar fi primit prin Gabriel cutare sau cutare ştire, care poruncă se adăuga apoi corpului Curanului (numit Aeati kerime, adică „învăţătura milostivă”). Şi astfel se spune că în douăzeci şi trei de ani (atît se crede că a trăit după primirea darului prorocesc), cartea Curan a ajuns la isprăvire şi desăvîrşire.